umbrelă întoarsă

(gând de noapte 13 noiembrie)

sar coarda pe aerul străzii 
între două cuvinte-arc şi două puncte 
rătăcitoare sunt toate între alte două ploi 
două umbrele răsturnate în incontinenţa fluidă a gândurilor 
mă întreb cât îmi mai răsucesc limba dincolo de ecran 
până când voi regăsi undeva
în spatele unei cortine din cozonacul Crăciunului
o fiinţă care să reînvie la auzul celor două alcătuiri unice: te şi iubesc

uneori mă întreb de câte ori îmi voi mai răsuci sufletul
în jurul tijei umbrelei în încercarea de a prinde răsăritul într-o zi de noiembrie
prin fanta stângă larg deschisă a umbrelei
după ce piatra lunii ar ateriza sfâşiindu-i perfecţiunea

sar coarda prin aerul străzii
până când două alcătuiri unice: te şi iubesc
vor primi ecou într-un fir de iarbă primăvăratic din palma ta