îngheaţă orbii

a venit! a venit!
strigă solii flămânzi şi îngheţaţi
a venit iarba amară
i-am citit hieroglifele la intrare în altarul de gânduri
oasele zac peste tot
ornament sau nu le aud cum scârţâie insolent
trec peste zgomot
le ascult poveştile

la colţuri de stradă 
numai statuile întind cioturi de mâini
nu e bogăţie Doamne
e un rest de cuvânt şi colţul din pâinea celor cinci 
cum care cinci
cele ce au hrănit o lume întreagă 
încă o mai hrănesc atunci când gurile se închid 
inimile se deschid 
şi sufletele uită să adoarmă pe iarba amară

îngheaţă orbii Tăi Doamne
între a fi şi a muri zi de zi firimitură cu fimiritură
în pustiul fiinţei

pe altarul grâului nu ştiu de unde a poposit
încă un spic de grâu