echilibru

trei patru pietre banca dintr-un lemn ca un hotar între cer şi sămânţă
echilibru aproape stabil când numeri porumbeii gândurilor
ridici deasupra ta umbrela deschisă răstorni în plete gândurile
aproape în alergare cu mâna întinsă ceri cerului să te ajute să te accepţi
nu te accepţi
totul rămâne în vârful gândirii în vârful buzelor în vârful privirii
privirea ta coboară picioarele în alergare descriu cerul metaforelor
viaţa te înţelege mai adaugă o aşchie de lemn
una de piatră şi un porumbel
pentru un echilibru aproape stabil
între tine umbre şi visele toate

trei patru pietre tu umbrela banca subţire de lemn porumbeii tăcuţi
aripile vizibile invizibile totul