dor de voi

aud glasurile voastre răvăşind filele 
iar nervurile frunzelor gândurilor
reînfloresc amintiri răvăşindu-mă

tu, copil cu ochii cenuşii aurului sfânt
tu, copil al blândeţei vieţii
hohotul de râs al încercărilor
hora tălpilor micuţe în inima mamei
reconstruiesc bucuria de a fi
în ploaia aurie a lacrimilor neîntrupate

răsucesc în mine amintirile
transformându-le într-un prezent în care
cimitirul fericirii primeşte din parte-mi
încă un val de mângâieri

învăţ să preţuiesc zâmbetul omului curat
în învălmăşeala jocurilor
dintre gardurile alergării spre niciunde

rotundă grădină a disperării îşi deschide aripile
în trupul păsării dorului

româneşte rostesc rugăciunea cerului
universal o trăiesc
lăsând crucii braţele întregi
în speranţa unui zbor oval
descriind pământului patimile

mă aştern pat tăcerii
încercând să păstrez în mine nealterată
iubirea pe care
nicicând n-am reuşit să v-o dăruiesc întreagă
atunci când pleoapele voastre au închis între ele
un trandafir zâmbitor şi un iris
în plină dăruire a sărutului către coama cerului
cu deplina lui seninătate

aud vă aud vă pierd şi iar şi iar vă aud
glasurile de ploi aurii
într-o horă a dăruirii depline

Anne Marie Bejliu, 21 august 2014