trup rătăcit prin viaţă

voi scrie-anume titlul
povestea se-ntrezare printre mărăcini

câmpul e larg minciuna atinge vesel crupa
armăsarul sare peste rădăcini
un trunchi zace-ntre garduri
e trupu-n care umbra mi-o tot petrec prin viaţă
o caut şi pe ea

angoase se înfruptă din rădăcini cresc fire
când frica înconjoară imensitatea firii
din câte eu-uri Doamne mă simt alcătuită

într-unul zac anume
şi-aştept să plec departe

nici trupul nu ştie de când l-am rătăcit
de când bucătăria de aburi este plină

în aburi fierbe trupul şi mintea răscoleşte
semne de întrebare răspunsu-i chinuit

fierb oalele de gânduri capace n-au
o simplă
palmă aştern pe ele
mă frig nu strig aştept

reiau o întrebare retrag palma şi sare
la mine o nălucă şi îmi explică-ncet...

velinţa aşternută pe iarba firii-n zare
şi-aici în spaţiu-n care năuc mă manifest
ea poartă întreaga vină... oare?

e bine să-mpărţim clişee vechi
în şapte apoi în 1 7 în fals să ne scăldăm

spunea-nţeleptu-n carte că prin iubire turma
clişeelor greşite putem să o-nnodăm

o frică o iubire iar frică iar iubire
şi-n toate-nţelepciune s-armonizăm
putem?

voi scrie-anume titlul: "trup rătăcit prin viaţă"
ca un anunţ aparte şi-l pigmentez artistic
cu visul regăsirii
apoi ca om matur iau mingea bila gândul
le rostogolesc prin holul
- neîntrerupta cale a vieţii -
dar primit

ce va mai fi, El ştie. eu îi urmez şoapta
iubindu-I frumuseţea - universalul nimb...

Anne Marie Bejliu, 31 iulie 2014

imagine: Auguste Rodin