marți, 3 martie 2015

transhumanţa pietrelor


copil în turma cuvintelor
caut indescifrabilul
codul albastru 
al cântecului inimilor curate
mă risipesc printre corali
ca un fus viu în care coasa
loveşte mereu cu încă o plecare
mi-e dor să-mi fiu floare de stâncă
atunci când azurul
îşi sapă loc printre vulcanii cotidianului
abruptă stare de a fi
în miezul încercărilor
trează
urmează transhumanţa pietrelor de gând
printre lanurile abia încolţite
încă nu muşc verdele
încă las zăpezilor timpul topirii
încă-mi înscriu pasul
printre geometriile trecerilor
spre niciunde
Anne Marie Bejliu, 3 martie 2015
imagine preluată de la domnul  Nicoară Nicolae-Horia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu