nu-i lesne

dincolo de capătul umbrei
spre înalt sau chiar sub tălpile ei
ale cenuşii 
sunt ale grabei cotidianului
de a desfiinţa lumina din mine
din tot ce mişcă
din toate câte sunt vii
este poate abstractul
unui gând de eliberare
este o formă de abis în care cuprinsul
devine necuprins
în singurătatea tâmplelor aurei
aurului virgin
devenit mai târziu platina fiinţei
după o curăţare rapidă
de lesturi
--------------
nu-i lesne să înveţi
a trăi individual

simplu este să respiri
zgomotul turmei
într-o lume a tălpilor cenuşii
numite toate umbre
când sunt de fapt
umbrelele răsturnate
ale indiferenţei

Anne Marie Bejliu, 28 aprilie 2015