"o minune merităm fiecare din noi. azi am aflat pulsul Tomisului. ştiu cum se iese din liniştea nopţii. ştiu clipa în care intervine fiecare pasăre a ţărmului în cântec. nu-mi rămâne decât să fac nod pe ce-am aflat azi, să-mi aprind amnarul şi să cobor în subterană. tot azi am aflat cum se poate să fie şi să nu fie. cum se face să fie totul de bine. cum să ţii candela vie. ce lumină e cea mai potrivită când am de pictat ochiul. cum să las lacrima-n tremuratul buzei. cum să potrivesc contrapunctul, ca picătura să aibă ecou. cum să ţin culorile-n armonie. cum să feresc povestea de poezie."
ymp (06:34:13 20 August 2010)
*******************************************************************
peisaj
"de dimineaţă o lumină blândă cu aer proaspăt de mare prevestea o zi frumoasă de julie cum pe mare este încă furtună digul s-a golit de pescari şi s-a umplut de pescăruşi unul din ei este pescăruşul de pe casa cu iederă pe casa cu iederă pe horn si-a făcut cuib pescărusul de pe stradela vântului astă seară va fi seara cu lună în astfel de seri luna-si face cărare până la dig peste câteva zile va fi lună plină"
P (11:27:55 23 Iulie 2010)
http://povestinescrise.blogspot.ro/2010/07/peisaj.html
********************
poveşti nescrise
"astăzi am citit despre un înger şi-am văzut ce greu este să fii înger şi n-am ajuns cu îngerul la final că a trebuit să încalec calul şi să merg într-o adunare de oameni şi între aceşti oameni mi s-a părut că este şi un înger dar nu puteam să-l identific dar i-am simţit prezenţa... apoi am ajuns iar acasă unde am găsit caietul de aritmetică plin cu poveşti nescrise... mare parte din el sunt poveşti din vise... ponna latră că e singură cu mine dorra şi dorruţa sunt jos zilele astea presimt că iar nu mă pot strânge să finalizez dar nu-i nimic... important este că-mi vad de deşert ca un beduin din când în când câte o caravană trece prin "fata morgana" niciodată nu mă învăţ minte şi alt caiet de aritmetică se umple de poveşti nescrise
emir (19:23:06 22 Iulie 2010)
http://povestinescrise.blogspot.ro/2010/07/povesti-nescrise.html
*************************
doi peşti şi cinci pânze
(fugă-n si bemol)
stă luna peste casa firii
şi ţine-n ea o poartă pentru vis
când eu ascuns
după apus
revin cu alb de trandafir
mai beau un pic dintr-un potir
şi-un mov din combinând
a flacără arzând tăcând
scăzând
pe pânza albă de pe şevalet
prima tuşă
fugind în contratimp
de atunci
a trecut ceva vreme
doi peşti şi cinci pânze-n
oglinda prin care trece fum
pe loc de scară cu suiş
sunt paşi cu scâncet de pietriş
şi iar şi iar şi iar şi iar
un patru dintr-un colţ de zar
şi-o sugativă de nisip
mă cheamă sus
încă un pic
şi-n el nimic nu vrea să doară
făcuse primul nod pe sfoară
te-ntrebi aşa
a câta oară
va fi o poartă pentru vis
în luna peste casa firii
cu alb cu mov cu iar şi iar
cu dubla dintr-un joc cu dar
ating în apăsări de cord
pe ultimul acord
Constanţa, 12 august, 2010
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13950106/doi_pe%C5%9Fti_%C5%9Fi_cinci_p%C3%A2nze
********************
atâta plin
desăvârşite
curg în amurg
de sub tâmple
gânduri
îmi plac poveştile cu viaţă
de dimineaţă
pe scara mea a căzut
o pană de pajură
seminţele cu miez au rodit
pana fericirii e-n cupa roşie
cei care s-au pripit s-au risipit
în botezul cuvântului
fără de început
şi fără sfârşit
ne-am pus pe umeri darurile
din care-au crescut aripile
luând vaporul
spre arhipelagul de mâine
păstrez gustul de alge şi mireasma ţărmului
ploile de julie
vântul prielnic de august
aştern de-un septembrie senin
niciodată n-am pecetluit atâta plin
soarele coboară după zidul cetăţii
clipa cântă de bucurie
în mijiri timide
prima stea
Constanţa, 1 august, 2010
(de vindecarea lunatecului)
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13949147/at%C3%A2ta_plin
**********************
marea piramidă
(azi, atunci şi cândva, răsărit)
s-a dezbrăcat de piele şi mi-a spus
sânge dulce
pe buze sărate de-o lacrimă
deschide clipa
şi ieşi
soarele a răsărit la 5:45
ba chiar un pic mai devreme
pe marginea norilor
pescăruşii ţipă venirea zorilor
lumea se strânsese pe ţărm
ca la circ
la orizont
vineţiu şi nivelator
ca o lentilă pe care Dumnezeu o apasă pe lume
şi-n încremenirea generală
i-a apărut mai întâi pălăria
cu borurile pe dunga despărţitoare
ce lipea începutul de sfârşitul clipei
topite-n acum atunci şi cândva
dincolo de Infinit
un pic mai aproape
neînceputul şi nesfârşitul
culeg pietre şi scoici
doar ele
aducătoarele de ploi
paparudele ude
despletesc plasele pescarilor
amăgesc cântecul marinarilor
cu catarge şi pânze albe
câinii latră la lună
luna-şi pregăteşte cărarea
spre maluri
din paşii pe plajă
o frunză de crăciuniţă
uitată-n dimineaţa de julie
în prietenii veniţi cu alexis
de la capătul lumii
acelaşi zar galben
albina şi rogojina
martori la matul hazardului
pe plajă
urmele gardului
cu intrarea-n taina lui 17
tu decriptai în cripticul de lună
ce ascunde cifra zecilor
eu mă oprisem în şapte
în pumnul de şoapte
din care-mi aduc aminte acum
un drum
nu pot să cred
dar încerc
pe scara de lângă nuc
ieri un străin
azi un prieten
cântecul începutului
în sfârşit se adună
cărările de pe plajă
între cărările din ceaşca de cafea
sora mea mă roagă să trec pe la ea
să-i povestesc ce-am văzut
pe unde-am trecut
în fereastra deschisă
valuri se sparg de dig
în obiecte pierdute
acolo la Histria
între ierburi înalte
ne ieşise în cale un şarpe
urmele carelor
făcuseră tăietură
în pragul porţii mari
a cetăţii
tu te-ai speriat de şarpe
eu m-am apropiat de el
el s-a dezbrăcat de piele şi mi-a spus
pe cămaşa mea
cu piesele tale
hazardul va trece
prin urechile acului
la ţărmul înalt
soarele
o rodie mare
sânge dulce
pe buze sărate de-o lacrimă
mi-am mai aprins o ţigară
şi-am revenit în gară
în visul cu care începuse ea
să-ţi arate drumul
atunci era fără nume
te-ai oprit din citit şi-ai ghicit
poveştile rătăceau
în dimineaţă
tu te-ai oprit la scară
ţi-ai atins privirea de cele nevăzute
şi-n marginea cadranului solar
ţi-ai adus aminte
de peretele scorojit
la început ai crezut că
zidul alb este ultima graniţă
că dincolo de el
n-ar mai fi nimic
dar după ce ploile
i-au furat din pietre
în dreapta zidului a apărut scara
în spatele scării
marea şi portativul
iar azi
cântecul
gara se umpluse de lume
aprind a nu ştiu câta ţigară
de ieri renunţasem la pipă
până nu-mi mai...
.............................
gânduri făcute franjuri
înfig rădăcinile-n ultimile dimineţi de julie
în fereastra deschisă
valuri se sparg de dig
în obiecte pierdute
cel mai bun lucru
care l-ai putut face
l-ai făcut
acum lasă-le pe toate
cum le-ai scris
deschide clipa
şi ieşi
fărâme din clipă
ultima ţigară
pe scară
salvarea trece grăbită
spre salonul de reanimare
nici un semn de întrebare
nici un semn de carte
nimic n-a rămas departe
totul este aici
în marea piramidă
Tymp
seminţe de Cuvânt
cu rădăcini pe cărările inimii
ştiai dar nu ţi-a venit să crezi
trecerea la ham
a unui cal nărăvaş
este anevoioasă
primejdioasă
da da
sânge dulce
pe buze crăpate
sărate de mare
Constanţa, 24 julie, 2010
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13948382/marea_piramid%C4%83
*************************
*************************
Ca şi când
dincolo de Infinit (din ecuaţii diofantice)
de la ymp (12:53:49 06 Noiembrie 2010)
dincolo de Infinit s-au adunat ele cele mai bune seminţe din a căror încolţire s-a născut sihla aceea despre care mi-a spus omul cu glugă atunci când intrasem cu trestia primei minuni din genunile lunulelor ondulate cu sentimente buclate-n cele mai simple rugăciuni întăritoarele nepieritoarele şi pilduitoarele fapte făpturi şi arături adânci de toamnă. iau intervalul cu valul ce-şi părăsise ţărmul şi-l învelesc cu tangenta reală de sub cărarea astrală-n care-n cele din urmă doar acum este celcareştie ce cum când şi cât... perfecta rostogolire pe scară-n indexul iteraţiilor succesive-n nemărturisite abside... străine urme rătăcite-şi şterg forme trecătoare niciodată cunoscătoare de cărare... zilele astea-n crai nou se vor auzi în ecou glasurile ceasurile uşile şi cele care-n criterii măsurabile sunt limite uniforme de funcţii în scară. fiecare dimineaţă-şi merită o seară şi-o noapte ca cea pe care ţi-am promis-o în povestea albă nu departe de lătratul de câine casa la care au lucrat doar continuităţile certitudinile şi bucuriile precum condiţiile de existenţă a soluţiilor într-o ecuaţie diofantică noduri gordiene din nopţi de sânziene-n cămaşa botezului albului lui acum acum acum uşa oglinzii prin care trecea fum e deschisă din interior nu mai are nevoie de ramă zăvor sau de scară... în ora de vară-i amiază... mereu voi fi acolo unde orele nu-s făcute din clipe...
http://ca-si-cand.blogspot.ro/2010/11/dincolo-de-infinit-din-ecuatii.html
***************************************
în mirosul ăsta de pipă
(după ce-ai trecut poarta)
din cântecul vieţii
ce-ai scris aia rămâne
după ce-ai trecut poarta
nu se mai poate schimba nici o notă
nimic improvizat şi nimic la voia întâmplării
ştiu că nu te mulţumeşte răspunsul meu
când eram mai tânăr mă prindea noaptea pe drumuri
aşa am făcut când mi-am luat la revedere de la Puiu
ştii ce dandana a ieşit în gara de nord
de l-au bătut cu bulanele
prin saci de nisip
spărgându-l
interior
în care suma unghiurilor
este mai mare de două unghiuri drepte
un om liber este acela care-şi are clipele fericirii-n cămaşa Lui salutări tuturor nu mai ştiu nimic de gemenii mei geamăna mică mi-a scris mai des ultima oară mi-a spus despre fiesta castanelor când lui bruno i s-a întâmplat tragedia aceea mă grăbesc iar din alergarea de ieri mai am să fulguiesc ochiul de cer aşa eram cândva plin de prieteni plin de îngeri amestecaţi toţi la un loc îi găseam la mine acolo pe dig nici n-am avut vreme să-ţi arăt şi nici să-ţi spun totul a fost aşa de puţin şi atât de scurt acum mă culc un pic să-mi fac rost de-o insomnie cu iz de liliac şi de iasomie în mirosul ăsta de pipă şi verniuri de file îngălbenite şi rafturi încovoiate ori răsturnate ca acolo-n culoarul spre cabine să-mi spui cum se văd astea toate aşa răsturnate-ntr-un pumn de cuvinte şi şoapte arcul pendulului scârţâie ora prima bătaie aşteaptă-n contrapunct şi-au dat drumul sferturile-n tonuri grave apoi s-au lungit şi ele-n două sau trei bătăi cât de curând ai să vezi şi tu
deocamdată în memoria mea anna sparge cana este o vibraţie de cântec
cu două focare te rog nu-ţi face griji fiecare cu Tympul lui ţărmu acesta al meu este în vecinătatea Infinitului ştiu aici se ajunge mai greu dar nu imposibil am ales această cale de libertate cu riscul tuturor antipatiilor când eram tânăr îmi plăcea să fiu frumos şi iubit când am scăpat de vanitatea asta calului meu i-au crescut aripi şi-n frunte un corn aşa că-n ordinul călăreţilor de inorog ai şi tu un frate
o iau uşor ca de la început
ca atunci când ai sta să-ţi aduci aminte
dintr-o dată nu poţi vedea totul decât urcând muntele
nu-i nevoie să-ţi fie clare toate de la prima citire
important este să ştii că oglinzile Athenei
sunt un coif şi-un scut
salută-le pe Jaqueline şi madame Destine
pe undeva seminţele mele au înflorit şi-au rodit şi ele
florile polenizate cu praf de stele în coordonatele triunghiului sferic
când mi-ai scris că vin anna şi soţul ei
nici nu mi-am dat seama de cine vrei să-mi spui
Constanţa, 17 octombrie, 2010
(tocmai de aceea am antidatat)
*******************************
sărbătorind ultimul asalt
(la izvoarele dezvrăjite)
aici
când lătrătoarele
cântă la izvoarele dezvrăjite
literele-şi încep neastâmpărul
b şi d mă pun în încurcătură
pe tabla de şah la intersecţia nebunului
o tură descumpănită-n căutarea calului şi-a regelui
regina făcându-şi evantai dintr-un puf de scai
şi-n cele din urmă un nesfârşit alai
la început nimicuri
apoi tăceri în plicuri
înscrise semne de carte
adunate pe-o singură parte
aici m-am oprit să-ţi citesc
şi să ciocnim păhărele cu picior înalt
sărbătorind ultimul asalt
acolo unde
cu ceva vreme în urmă
la stâna lui nea Stănică Dinel
o luase la fugă
o paparudă
de frică
multe cotigi cu măgari şi căţei
pline de praf şi funigei
răzuiam ochii unui portret
se făcuse nodul verde
mugur de floare
de ploaie
şah
a spus jucătorul
împingând cu arătătorul
zăvorul
de azi nu voi mai povesti visele
doar le voi începe şi când cineva va avea nevoie
le va găsi trecând de porţile Tympului
în pas desculţ
Constanţa, 21 septembrie, 2010
(din ezitări, certitudini)
****************************
din piatră scoica aceea
de la ymp (05:08:47 11 Octombrie 2010)
aici aş dori să fie piatra unghiulară. în punctul în care povestea-şi aduce aminte de scoica primită de la fiul meu. ieşise din mare, mi-o întinde şi-mi spune: să văd ce faci cu ea. echilibrul este perfect. scoica aceea stă-n echilibru cu piatra unghiulară. sigur că n-ai de unde să ştii cum. nu ştiu nici eu care am plimbat-o atât şi-am tot lungit. aseară am avut un vis în care nu e loc de întoarcere. de aici, metaforele-şi vor avea coordonatele clare: credinţă, nădejde, dragoste şi toate-n adevăr, viaţă şi cărarea care tot cobora spre mare. tu mi-ai confirmat vorbirea cu ţărmul. vorbeam şi eu dar porţile zidului şi scara zidului şi uşa farului şi multe am uitat de ele. acum mi-am adus aminte. e aşa cum spui tu omul acela vorbea cu Ţărmul tu i-ai fost martor/martoră altfel nu aveai de unde să ştii acum se simte că s-au făcut toate nodurile şi visele au început să vorbească singure nu-i reproş, Ţărmule... încerc cu ce pot să-ţi protejez rătăcirile... poţi să spui tu orice, eu cred în "negativul" fiecărui cuvânt al tău, şi chiar al tăcerilor... arunci cu presupuneri, dar eu trec printr-o perioadă lipsită de îndoieli, regina e doar Rana... şi e de la Dumnezeu, ca şi bucuria ca am primit-o în dar fără să aleg... eu merg pe urma faptelor din cuvintele tale, cele care vindecă şi fac dintr-un deşert Insula Fericirilor... orice-ai spune, eu te-am ascultat mereu, cu credinţa şi fără condiţie... fă treptele mai mici sau lasă cărarea să vină lin aşa se face ca-n drumurile noastre alegerile se fac cu ajutorul lui Dumnezeu noi nu suntem decât mlădiţele care acoperă piatra ungiulară a piramidei un amendament... ieri s-a blocat şi aparatul de fotografiat. voi face fotografii cu film până-l repar pe cel digital. aşa că negativul va apărea doar pe film. restul este prin oglinda prin care va trece fum din ţigări de foi...
din ecourile faptei (semnul alb de licornă)
de la ymp (10:21:54 14 Noiembrie 2010)
astăzi se vorbeşte despre moştenirea vieţii... dintr-o ispitire a unui învăţător de lege se pune accentul pe verbul a face. ce am de făcut? nu ce trebuie să ştiu, ci ce trebuie să fac? cam despre asta e vorba-n învăţătura din grădina roadelor... cel ce punea intrebarea aceea venise spre incercare... dar în loc de răspuns îl întreabă ce spune legea? şi învăţătorul a făcut dovada ca el cunoştea legea si toate le-a concenrat in porunca cea mai mare din lege: să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată puterea ta... iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi. şi acum, despre aproapele tău e vorba-n parabola ce urmează şi pe care o găseşti în cadranul solar al zilei de azi... rămânea însă să ştie: cine-i aproapele meu? cu aproapele meu stau eu acum de vorbă, Igitur, să vezi tu ca despre cântec e vorba şi în cântecul acesta eu mă iau doar de părţile acelea care soarele le-a lăsat în trei puncte de palimsest... nu în patru puncte... înţelegi tu că am înţeles parabola adelei... şi-s bucuros de nodul acesta... de aceea azi fac noduri cu scaunele care-şi aşteaptă... un om oarecare cobora de la Ierusalim spre Ierihon... aşa cum e si cărarea coborâtoare spre mare... înţelegi tu de unde vine cărarea asta? un preot al vechiului testament, şi un levit şi-au continuat drumul, fiind nepăsători, indiferenţi... semn că ei nu au împlinit porunca iubirii aproapelui... mai ales levitul care slujea la templu... nepăsarea asta-i cea care face bubele-n viaţa omului... sau nefacerea la vremea potrivită... şi vine pelerinul pe un asin, un samarinean, (între Galileea şi Iudeea). tocmai acest samarinean dispreţuit de iudei şi la care iudeul căzut între tâlhari nu se aştepta... dar a fost cercetat, i-a îngrijit rănile cu untdelemn şi vin... şi apoi l-a lăsat într-o casa de oaspeţi... după ce l-a îngrijit toată noaptea... mergi şi fă şi tu asemenea... că nu-i destul să cunoşti porunca dar te limitezi doar la declaraţii... şi din facerea mea zic acum asta... poate fără o legătură imediată... dar nu fără ecouri...
http://ca-si-cand.blogspot.ro/2010/11/din-ecourile-faptei-semnul-alb-de.html
.......................................
(Din fire de in, cânepă şi funigei)
Dorra-mi bate genunchiul cu lăbuţa sănătoasă.
O mângâi pe semnul alb de licornă.
Eu zic. Tu cânţi. Lumea trece pe lângă noi, grăbită.
Eu cânt. Tu taci. Semnele erau, de acum, cele mai bune.
De jur împrejurul mesei, scaunele-şi aşteptau oamenii.
Pe scaunul meu se aşezaseră-n piramidă noduri-peşte.
Doamne fereşte! ai spus tu, atunci.
Cu o zi înainte de-a pleca, se zice că ar fi lăsat scris:
“Clădeşte-ţi viitorul pe trei sfinte
Pe muncă, educaţie şi credinţă.”
În calendarul acesta, din veac nou,
Îmi potrivesc luminile privirii pe tainele firii
Cerând rotundului să ţină toate într-un singur ou.
Neodihnită-i cântarea ce-i urmează-n trezvie.
Cărarea ţine numai şi numai prin vie.
Să fie! Să fie! Să fie!
Pe linia dintre haos şi ordine
Mi-a făcut bătrânul nodurile lui marinăreşti
Din fire de in, cânepă, funigei
Şi stări sufleteşti.
Dorra-mi bate genunchiul cu lăbuţa sănătoasă.
O mângâi pe semnul alb de licornă.
Constanţa, 14 noiembrie, 2010
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13961130/Scaunele-%C5%9Fi_a%C5%9Fteptau_oamenii
********************
uşile dulapului
de la ioan (06:42:35 28 Octombrie 2010)
de acum pot lucra liniştit la uşile dulapului de fapt nu am de lucrat decât la o singură uşă de ce aşa, vei afla când îţi vei termina lucrarea la mine roadele bune le culege doar semănătorul... fac nod de suflete între sufletul plajei sufletul ţărmului, mării şi-al Cerului şi sufletul acesta: "naţiunea însăşi ca fiinţă vieţuitoare şi să-i urmăresc mersul ei lăuntric". Vezi chipurile si faptele acestor oameni şi-un cântec de jale acoperă ziua de ieri: Nu puteai pune ceva mai în echilibrul turnului de scoici decât Tronul şi Cerul.
http://ca-si-cand.blogspot.ro/2010/10/usile-dulapului.html
****************************
motto:
"nu poţi iubi decât ceea ce cunoşti"
uite că eram şi eu pregătit să scriu asta
ştiinţa este rodul dorinţei de-a şti
credinţa-i rodul dorinţei de Dumnezeu
şi nodul lor este "dorul"
care la rândul lui are părţile disputate în da si nu
acest arbore de da şi nu
care creşte în noi îşi are rădăcinile-n cer şi-n pământ
cele din cer se hrănesc cu Dragostea de Dumnezeu
şi celelalte cu cele ale pământului
azi voi ţine primul curs
despre "iubire, comunicare şi dragoste"
ca formă de manifestare a sacrului în viaţa omului
pe "calea cunoaşterii"
şi acum, pe cai!
************************
*************************
Caietul verde
cărarea Lunii
de la ymp (19:46:46 03 Septembrie 2010)
cărarea lunii a devenit o taină a nucului i se vor tăia trei din cele cinci ramuri. izvoarele mele-s tot mai pline de rouă. dincolo de aparenţe ponna latră-n spatele scării unde au apărut ca din perete două scări gemene... înţelegi tu cum vine asta... scări gemene apărute lângă scara cu exotic... sper ca floarea de mentă să scape... de aici, intru pe green house... eu zic doar atât a venit toamna şi seara greierii nu mai cântă luna-şi arată noaptea un corn de poveste doar noaptea asta se mai vede cornul acela apoi câteva zile.......... şi vor veni ploile de toamnă si brumă va face strugurii mai dulci si se vor scutura nucii şi şi şi... acum ce să mai zic când lucrurile frumoase şi bune sunt la tot pasul ........... restul la piramida lui Herimon nu departe de scara pana de pajură
http://caietulverde-imp.blogspot.ro/2010/09/de-la-ymp-194646-03-septembrie-2010.html
*************************
pentru că
pentru că aici este plaja din care se hrănesc zburătoarele unde paşii sunt perechi cu apăsarea Infinitului rămâne să zic: încă un pic, încă un pic... cum spunea poetul în poveştile lui: pân amu o fo poveste de aicea multă mai este. şi eu, urmaşul armaşul de pe murgul meu năzdrăvan zic doar: să fie! şi se deschid aripile murgului şi-i creşte-un corn în ochiul minţii şi pe aici ţi-e drumul... tu ştii că doar eram acolo când s-a întâmplat asta... ai făcut din noi o insulă am văzut doar din trecere credeam că sunt singur la marginea infinitului ce bine că era doar o părere asta şi că este aşa cum trebuie să fie... fă acum din d litera t şi m fă-l cetatea cu trei dealuri şi vei vedea că-n gemenii mei ai cercul din care orice punct este punct de sprijin... ponna latră semn că pecetea adevărului este acolo...
de la (Pedrum) (08:57:16 07 Septembrie 2010)
http://caietulverde-imp.blogspot.ro/2010/09/pentru-ca.html
**********************
prin oglinda ovală
cioburile aduc noroc îţi trimit o oră spartă prin oglinda ovală prin care trece fumul acumul acesta-i dedicaţie specială pentru cei care ştiu ce-i aceea dăruire dragoste şi îngăduinţă că-n castelele noastre de cuvinte crenelurile-s aşa cum am zis şi tare multă bucurie mi-ai făcut când am aflat ce multe nu ştim şi cum trecem peste încrestările esenţiale... de aici se văd franjurile din zmeul piramidei ar fi singura întrebare dau de-o însemnare a lui Marquez: "Nu-i pe lume leac care să tămăduiască ceea ce nu tămăduieşte fericirea". Şi de aici, mai trec de mine un pic, şi mai la vale, intru-n grădina fără împrejmuire, la îndemâna trecătorilor şi-a mult prea grăbiţilor. de aici scriu mai departe la piramidă. să nu ţin într-un loc, ceea ce-i o adevărată luptă spre... eu am fost dimineaţa de ieri la răsărit să ai parte de părţi care să facă împreună unitatea...
de la ymp (01:45:25 07 Septembrie 2010)
http://caietulverde-imp.blogspot.ro/2010/09/prin-oglinda-ovala.html
********************************
********************************
Farul albastru
desţărmuriri
(picură-n trupul lui i)
rănile tomisului
s-au atins de marea amiază
ambalaj al mirării
picură-n trupul lui i
punctul fugit de pe dunga albastră
un neamţ celebru zice
“culoarea este starea de suferinţă a luminii”
albastră e starea de graţie a cerului
halucinând desţărmuriri
Constanţa, 10 martie, 2011
http://farulalbastru.blogspot.ro/2011/03/destarmuriri.html
*******************************
ochiul năvodului
acum
e soare
pentru cel care crede
reuşita-i dintr-o integrală curbilinie
care nu depinde de drum
coordonatele nodului
(8, 34)
răscrucea din care se vede totul
ochiul năvodului
trăieşte-n nodurile lui
ochiul peştelui
peste tot
acum
Constanţa, 28 martie, 2011
(despre atunci când acum...)
http://farulalbastru.blogspot.ro/2011/03/ochiul-navodului.html
*****************************
istmice
(mereu între ele)
din cele 52 de trepte
de pe Scara Tympului
azi e treapta cu semne
ajunsesem aici
căutând al patrulea punct
când tu tocmai ziceai
cuvintele trag de mine
nu stau acum de ele
că-i vorba de-un balans
între acel ego şi acel tu
mereu între ele
până se ajunge la egalitate-identitate
azi
grădina ta
s-a umplut de lume
îi scriam lui Igitur
să dea o tură-mprejurul cirezii
să-şi găsească taurul
să-l ia de coarne
ai văzut
ce eliberare pe capul şi pe sufletul tău
caută aici şi poate recunoşti
unde-i locul în care s-au deschis porţile
care le credeai încuiate
ce nu ştiai tu
este aceea că
de multe ori
voinţa ta-ţi trage-o ieşire din drum
se vede totul aici
în oglinda prin care iese fum
dă fuga să afli
ce zice în I Corinteni 6, 12-20
aş înlocui semnele
cu cuvintele
aşa mi-a spus omul cu glugă
şi mi-a lăsat cartea deschisă-n învăţătură
“Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite,
dar nu mă voi lăsa biruit de ceva… Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos?...
Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?
Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu”.
… scrisoarea aceea-i foarte frumoasă. pare prozaică, dar aparenţa-i doar la suprafaţă. citind-o încă o dată, poezia şi drama aburesc frumos din ea.
mama ta odihnească-se-n pace. acum, când este plecată, ea te insoţeşte-n toate ale tale.
la mine, primul plecat a fost tata. 10 ani am refuzat plecarea asta. apoi am început să simt că trăieşte în mine.
când era în viaţă, eram fiecare cu viaţa lui, vieţile noastre interesectându-se rar, dar esenţial.
după ce ei au pleacat, cel puţin la mine, sunt mai prezenţi, amândoi. aşa-i structura mea, să am totul la un loc.
foarte curând am găsit că locul acesta-i bine să fie "desţărmurit".
nu ştiam de ce ţărmurile se surpă.
acum am aflat. ca locul să se deschidă şi mai mult. între apă şi uscat să nu mai existe atâta separaţie...
sigur că simţirea noastră creşte, pe măsură ce simţurile ni se armonizează...
suntem precum cutia de rezonanţă a unui univers în care cineva dă sens
fiecărui gest, fiecărui gând, fiecărei respiraţii...
scoală-te că azi avem multe de desţărmurit
nu m-ai fi sculat
la ora asta
dacă nu aveai nimic să-mi spui
mereu între ele
orbiţi de prea multă voinţă
în care suflă vâltorile haosului
pe uşile pronaosului
Constanţa, 20 februarie, 2011
(duminica semnelor istmice)
http://farulalbastru.blogspot.ro/2011/02/istmice.html
********************************
de aici mai am 17 trepte. sper să am liniştea şi bucuria de-a le face singur. este o rugăminte. precum în pilda mironosiţelor, cu uleiul de candelă... precum în pilda celor chemaţi la cina... precum în celelalte pilde în care furii intră prin alte locuri decât pe uşă... şi strigarea: uşile, uşile, cu înţelepciune, să luăm aminte, s-a strigat... de aici, jos pălăria! toate scoicile care au avut de căzut au căzut... n-au rămas decât pietrele şi scoicile izvorului viu...
de la ymp (18:03:36 16 Ianuarie 2011)
******************************
imagine: Ymp
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu