când am descoperit
că fragilităţile omului
puse într-un turn
seamănă cu un turn de scoici
şi că liantul fragilităţilor
este iubirea şi asumarea fiecărei clipe
atunci a început cântecul
din care
la mine
ajung
zi de zi
fragmente
amintirile pe care le-am înviat, chiar și cele trecute în rânduri mai gri, cu timpul au devenit mai luminoase, în cartea vieții
******************************
memorii topite
(insule de uitare)
în coborâre
pe serpentine
alb ceţos
din spate
huruit ameninţător
ca un j
aş opri.
vuietul din spate
alungă teama lunecării
în mare
la răscruce de vânturi
insule de uitare
sub paşi desculţi
memorii topite-n ceaţă
pe valuri legănate de hulă
în damigene de 17
anii
Constanţa, 3 ianuarie, 2012
****************************
între arcade
Ioan-Mircea Popovici
[05.Jan.12 14:02]
cum jocul secund se oprise
undeva-cândva
lăsăm bila-n rostogolire
pe stradela vântului
la numerele 7 şi 8
digul nou
se vede şi el
**************************
pe străzile vocilor noastre
(în punctul de întâlnire)
scara fără nume
se va boteza azi
bornă de paralaxă
pentru poarta mare
din zilele de iarnă ale Poetului
până-n zilele de vară
când înfloresc teii
măslinul şi macul sălbatec
trec peste
şi zic
azi
la 17:34
în punctul de întâlnire
umbra ramurilor vestitorului
va da rădăcini pietrei unghiulare
sărbătoarea măslinului
o vom face-n amphiteatrul de piatră
cu bila albastră
cât urechile acului
şi credinţa cât boaba de muştar
pe străzile vocilor noastre
se va vedea
cum a reuşit Pictorul (orb)
portretul fetei cu cercel de scoică
zburdă-n zăpada mieilor iezii
din ochiul lui Orfeu
porneşte o rază de curcubeu
delfinii Infinitului
s-au întâlnit
în sfârşit
Constanţa, 12 ianuarie, 2012
*********************
la marginea Infinitului
Ioan-Mircea Popovici
[14.Jan.12 16:12]
mulţumiri
pentru răbdarea de-a vedea-n adânc
aşa cum zilele astea
au ieşit "paramedicii"
spre porţile libertăţii
"para-lele" cu conexiuni de scară
se vor lumina spre seară
"se va vedea
cum a reuşit Pictorul (orb)
portretul fetei cu cercel de scoică
zburdă-n zăpada mieilor iezii
din ochiul lui Orfeu
porneşte o rază de curcubeu"
este o stea la care ţin
şi mă bucur că ai găsit-o
plecând de la
ochiul lui Orfeu
pe scara acelui curcubeu
(ochiul acesta merită decriptat
cu ochiul peştelui)
*********************
la marginea Infinitului
Ioan-Mircea Popovici
[14.Jan.12 16:12]
mulţumiri
pentru răbdarea de-a vedea-n adânc
aşa cum zilele astea
au ieşit "paramedicii"
spre porţile libertăţii
"para-lele" cu conexiuni de scară
se vor lumina spre seară
"se va vedea
cum a reuşit Pictorul (orb)
portretul fetei cu cercel de scoică
zburdă-n zăpada mieilor iezii
din ochiul lui Orfeu
porneşte o rază de curcubeu"
este o stea la care ţin
şi mă bucur că ai găsit-o
plecând de la
ochiul lui Orfeu
pe scara acelui curcubeu
(ochiul acesta merită decriptat
cu ochiul peştelui)
**************************
fără tine
(iar trece ziua)
se întâmplă să fie
ca-n paşii desculţi
pe lespezi de ieri
negre mănuşi
ecouri de valuri
ramuri
în urmele paşilor Tăi
paharul euharistiei
cu fărâmele strigătului
pe scara serii
la piramidă
sub năframă
în frământarea libertăţii
urmele roşii
arestări
pe străzile vocilor noastre
daţi-ne Eminescu înapoi
frumosule
iar trece ziua
fără tine
acasă
Constanţa, 15 ianuarie, 2012
******************************
foarfeca mare de croitor
(harta cu noduri de Tymp)
nodurile iluziei stau strânse tare
lăuntrul acesta-i fără hotar
ce ingraaaaat pot să fiu
să nu mă ating de foarfeca mare de croitor
singură şi-a lăsat braţele
pe harta mărilor mele interioare
valurile lor bat scările
coborâtoare la mare adâncime
zelkanu spune:
cel rău
şi întunecat
este neprietenos
despărţitor şi cărpănos
unde-şi găseşte piatra rădăcina
acolo-şi au viaţa
trunchiul şi ramul
frunza şi floarea
şi fructul
fumătorul de pipă
m-a salutat
şi-a plecat
lăsându-mă cu moştenirea
singurătăţii mele
foarfeca mare de croitor
Constanţa, 22 ianuarie, 2012
*************************
nimfa cu 7 clepsidre
(de vorbă cu un cal)
în ziua care nu există
întrezăresc
nimfa cu 7 clepsidre
pe urmele inorogului
ieri-iarnă
mâine
primăvară
pe şevalet
pânza albă aşteaptă
când mi-am adus aminte
corapina prinsese parfum
ploi calde de vară-s la arcadele mele
prin ferestrele cartului doi
niiiii-ha-haaaaaaa
Constanţa, 29 februarie, 2012
****************************
norocul meu
(mărturisire de răsărit)
norocul meu în Tine
Doamna vieţii
în bucuria Ta
rodnicie
să fie
întainte de răsărit
sămânţa soarelui
ai răsădit
în inima mea
norocul meu în Tine
şi-n Prunc
Constanţa, 23 martie, 2012
************************
oceanul din ochiul peştelui
Ioan-Mircea Popovici
[24.Mar.12 14:21]
crezi tu că-i puţin
să ai un punct de sprijin
la marginea Infinitului
dar drumul până la El
unde-l pui
rezolvă tu ecuaţia aceasta
"norocul meu în Tine
şi-n Prunc"
si-ai sa vezi
oceanul
din ochiul peştelui
**********************
icoana de Buna-Vestire
Ioan-Mircea Popovici
[25.Mar.12 19:01]
"bucuria Ta
rodnicie
să fie"
din rugăciune
moştenire
icoana de Buna-Vestire
Maica Domnului
cu Iisus în braţe
binecuvântează Isihie
să ne fie
tămăduitoare-n lumina darului
spre cele psalmice
************************
din ce in ce mai peninsular
Ioan-Mircea Popovici
[26.Mar.12 15:02]
ca ramura de măslin mă înclin spre cei care au darul lor
de pe scara sărbătorii de ieri
Buna-Vestire din Scara lui Ioan
în care şi erorile au rolul lor
întru smerenie şi mai bună ascultare
cântecul mării este din ce în ce
mai peninsular
cartea prieteniei
Citadela Pruncului
întru bucurie
să fie
"în bucuria Ta
rodnicie
să fie"
**********************
icoana de Buna-Vestire
Ioan-Mircea Popovici
[25.Mar.12 19:01]
"bucuria Ta
rodnicie
să fie"
din rugăciune
moştenire
icoana de Buna-Vestire
Maica Domnului
cu Iisus în braţe
binecuvântează Isihie
să ne fie
tămăduitoare-n lumina darului
spre cele psalmice
************************
din ce in ce mai peninsular
Ioan-Mircea Popovici
[26.Mar.12 15:02]
ca ramura de măslin mă înclin spre cei care au darul lor
de pe scara sărbătorii de ieri
Buna-Vestire din Scara lui Ioan
în care şi erorile au rolul lor
întru smerenie şi mai bună ascultare
cântecul mării este din ce în ce
mai peninsular
cartea prieteniei
Citadela Pruncului
întru bucurie
să fie
"în bucuria Ta
rodnicie
să fie"
http://www.poezie.ro/index.php/personals/14003717/norocul_meu_
********************
acasă
(de Paşte)
după atâţia ani
pregătim împreună
Paştele
mereu în Voiaj
în radă
sau între porturi
sărbătoream prin urări
anul acesta
s-a împlinit visul
să fim împreună
acasă
prin ferestrele inimii
izvoare însetează
lumina sărbătorii
mâine
la aceeaşi oră
mărturisim împreună
treptele cărării
s-au acoperit de lumini
spre grădina pierdută
Bucurie şi sănătate
să fie-n Învierea aceasta
după strădania ta-n Credinţă
Nădejde şi Dragoste
s-au înmulţit arcadele primăverii
triptic de Paşte
troparul
Constanţa, 14 aprilie, 2012
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14005293/acas%C4%83
*************************
să nu treci pe lângă
(nodul rugăciunii)
roagă-te şi tu pentru svetozar
cui te ascultă pe tine
fă-o cum ştii
dacă poţi
roagă-l pe tămăduitorul nectarie
vindecător de cazuri grave de cancer
s-au întâmplat minuni de vindecări
pentru că oamenii au crezut în ajutorul insularului
cel care citeşti
pune o piatră-n temelia tămăduirii
deschide fereastra cu mângâietoarea lumină
a credinţei şi-a dragostei
pentru ca să fim izbăviţi
de tot necazul
şi primejdia
cu credinţă şi pace
să ne rugăm
împreună
pentru viaţa lui svetozar
vistierul bunătăţilor
şi dătătorule de viaţă
din sălăşluirea ta
auzi-ne
cele bune să le facem
să fie-n apărarea bucuriei
de-a fi
nu te fă că nu auzi
Constanţa, 17 aprilie, 2012
************************
pelerinajul sufletului
Ioan-Mircea Popovici
[19.Apr.12 04:31]
e bine
omul cu glugă-i pe plajă
umbrela-i deja călăuza
rămâne să aştept şi celelalte cuvinte
deocamdată atât
nu uita
roagă-te pentru svetozar
nu trebuie să-l cunoşti
învaţă să-l rogi pe Vistier
sau pe insularul nectarie
"sau pe cine te aude pe tine"
că aşa se poate vindeca
crezând şi rugându-te
multe se pot
ţinând pelerinajul sufletului
în lumina Învierii
nu ca un moment magic
ci ca o respiraţie continuă
pe insula muntelui cu cascadă
***********************
lacrima bucuriei
(geamăna insulară)
1.
învaţă să spui de 888 de ori da
şi-o singură dată
nu
ca bornă de altceva
uşa-n spatele căreia
o altă plajă cu suflet
geamăna insulară
mişcări-n iteraţii dense
iar de ieri
acuma-i iară
cu scară
2.
din cântecul cucului
dăruiesc
umbra nucului
dintr-o seară de vară
istovitoare cucerire de insulă
viitoare peninsulă
din iubirea ei
cu ţărmul originilor
balanţa versului
nu te fă că nu auzi
adresat cititorului
cu versul
nu Te fă că nu auzi
3.
rătăcitor
caut lumea mai bună
cu 888 de da
şi-un singur nu
mă-ncercam a căutare
cu alegeri din pietriş
până-n ziua sfântă-n care
am găsit un aluniş
după gardul din nuiele
împletit din zori de zi
peste roua dimineţii
care o sorbeau drumeţii
să mai stâmpere din sete
răcorindu-se pe plete
gândurile-valurile
potolind
4.
fie gândul lăudat
că pe noi ne-a ambarcat
în voiajul însetat
trandafir cu fir întins
de aici
spre necuprins
vezi tu cuiul cel din grindă
cum se ţine-n vremea-n care
tu-n oglindă povesteai
cum ai încrustat în lemn
ziua primului tău semn
sper că acesta-i cântecul
şi-n pântecul aşteptării
visul împlinit
se lasă-n voia sorţii
iubit
plecările mele-n călătorii marginale
pe drumuri abisale
cu strângeri de frângeri
şi îngerii amintirilor
paznicii fântânilor din deşert
ţesură mărunt
fântâna micului prinţ
vie copilarie-n plină maturitate
cu înfrâgerile asumate-n propria furtună
prima din ele
5.
taci tu-n bucuria mea
adună-n visterie
obiectele spaţiului viu
în care-un fiu
oricare-ar fi el
rătăcitor sau rămas acasă
facerea de bine şi ofrandele-s alegerea lui
spre vindecarea orbului
Constanţa, 20 aprilie,
2012
**********************
rana caisului
(invitaţie la educaţie)
în clipa desăvârşită
templul crezului
acum-aici
cred în Tine
aşa cum am crezut
cu mult înainte de-a ne fi cunoscut
copacul visului
prin rana pansată
vorbeşte-n grădină
cu ochii nucului
caisul zice
nucul priveşte în sus
cer de priviri
frămânţi
în lumina speranţei
energii
murgul şi-a pierdut amurgul
pe umerii caisului
frânt
peste tot
găseşti un izvor
subteran(a)
ultima oară când am sădit o vie
mi-am adus aminte strigătul înaltului
precuvântul şi-a adunat literele restului
""rip"
cel ce-a despicat caisul/şi-a îmbolnăvit visul/ cu un
coşmar
măsori din ochi o paralaxă
în gând rezolvi şi integrala
dar când calci iarba cu bocancii
se simte că-ţi lipseşte şcoala
poate-i anul ţapului
cu căcăreze pe metereze
acest an aniversar
al lui Spiru Haret
barca aşteaptă în lac o minune
din stufăriş
ochiul peştelui
făclie de Paşte
Constanţa, 17 mai, 2012
(6:38, după ploaie)
************************
violenţa si laşitatea
Ioan-Mircea Popovici
[19.May.12 07:17]
mă întreba cineva dacă violenţa are şi altă cauză decât
laşitatea.
i-am spus că laşitatea societăţii îmi pare mai păguboasă
decât cea a individului.
aici i-aş cita pe gemenii Sloterius şi Zelkanu
"Societatea e bolnavă... trebuie să învățăm să identificăm simptomele din
timp. Vina pentru needucaţie o poartă dascălii şi familia"
------------------------------
rana caisului vindecată (în lumina speranţei)
Ioan-Mircea Popovici
[29.Jan.13 18:20]
"frămânţi
în lumina speranţei
energii"
rănile cu dragoste se vindecă
iată că-n ajunul sărbătorii Sfinţilor Trei Ierarhi
am găsit bucuria-n semnul rodirii
cu rana caisului vindecată
"Bântuiți fi-vor de acea ruptură."
"(invitaţie la educaţie)"
*********************
voiaj ratat
(paranteze
- adrese)
stau
piticii pe umerii uriaşului
să
vadă departe
itinerarul
departe
de calul lui aznavour
gândaci
prin cozonaci
în
urma lor
fărâmituri
zoaie
şi bâzoaie
iniţiale
pe negativ
tarantula
se îneacă-n miere
cu
traista ciobanului
un
voiaj ratat
soluţia
generală
pe
butuci
Constanţa,
23 mai, 2012
**********************
trigonometric zic
Ioan-Mircea Popovici
[24.May.12 07:22]
o cheie de citire
"departe de calul lui aznavour"
este-n joc secund
cu celălalt itinerar
prin peninsularul calcul integral
coborând scara fără nume
treaptă cu treaptă
semn cu semn
fără să schimbi nimic
trigonometrice-n cele patru cazuri
din cântecul
************************
din cântecul
************************
din cântecul
o poveste de dragoste de viaţă
ca cea a lui Svetozar
din loc in loc
el şi ea devin una cu marea
doar aici isi implineste visul Poetul
imbratisarea lumii
la lumina zilei
dispare obsedanta cărare a lunii
şi trupul lui "i"
este-n nodul rugăciunii
din rana caisului
toate la locul lor
darul meu
a înflorit
ieri
în sărbătoarea de azi
de vorbă cu un cal
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14007922/voiaj_ratat
*****************************
Voiajul continuă
( după 20 de ani)
umbra serii
intră pe uşa întredeschisă
două acolade
faţă-n faţă
culcate pe Infinit
aripile-au apărut singure
din porunca
bucuraţi-vă
eu când zic
sunt celcezice
şi din zicere-i izvor
pentru tot ce ţine pasul
peste rănile ce dor
dar mai mult
ţin picătura într-o clipă
de lumină
rup aici un pic tăcerea
şi revin
când va fi loc
în povestea fericirii
focul sacru dintr-un joc
nodul vechi
ce se destramă
mi-e sămânţa dintr-o scamă
eu ziceam că-i ultimul
tu mi-ai zis:
privind îngerul înspre casă
Voiajul continuă
m-am trezit
cu gândul acesta
chiar în momentul în care
darul lui Humboldt
şi jumătăţile inegale
fac acolade şi noduri
cu linia vieţii
spune tu acum
ce de coincidenţe
de restul
mă ocup eu
Voiaju-mi permite
ştii şi tu
de acum
carturile
pe cartea asta
dau toate nopţile mele
merită să vezi
de unde
acel
să fie
Constanţa, 8 iunie, 2012
(cele două jumătăţi inegale: 17:34
17: aniversarea noastră: http://www.youtube.com/watch?v=Em_QHd03N-Y
34: aniversarea lor:
http://www.youtube.com/watch?v=AxkjHfOVrGA&feature=related
***************************
când în vadul cu luceferi
Ioan-Mircea Popovici
[09.Jun.12 23:48]
"rup aici un pic tăcerea
şi revin
când va fi loc
în povestea fericirii
focul sacru dintr-un joc"
teiul s-a umplut de floare
crengi atârnă greu în gol
briza serii cu răcoare
răscolind adânc nămol
tulbură-n oglinda şcolii
mii de ore de atunci
când în vadul cu luceferi
voi eraţi doar nişte prunci
ce ieşeaţi cu cai-n luncă
şi-i pierdeaţi între năluci
de nu erau echipajele atât de rătăcite
nici nereidele nu apăreau
atât de despletite
*************************
soare şi ceaţă
(triptic
în oglindă)
nu
jucati şah
pe
inima poetului
nu
vă atingeţi de lacrima lui
voiajul
merge
de
acum
precum
fluviul alpheu
duminica
de azi
în
echilibru cu cea a orbului
regele-ţi
lasă piesele la vedere
hazardului
i-a mai scăzut o treaptă
cu
o mişcare deşteaptă
direct
în
cele 7 nedeterminări
peste
care
mantia
dimineţii
acoperă
cu graţie
duminica
tuturor sfinţilor
treziţi-mă
strigă
singurătatea mea
acolo
la
histria
între
ierburi înalte
ea
era ture avans
pe
cărările ce duc
de
la poarta mare a cetăţii
spre
inima ei
să
fie
zic
iar
dar
parcă
mai
e
ceva
Constanţa,
10 iunie, 2012, duminică
**************************
oraşul primeşte-n
noduri
(pe
pasarelă)
e
arşită
treci
de soare şi ceaţă
prin
expo-budi
de
la tine se aud avioanele
de
la mine se văd vapoarele
ca
pietrele arse de soare
lucrurile
s-au aşezat cuminţi
fierbinţi
pe
plajă
orbitele-şi
adună singure
peşti-şi
lasă solzi
pe
vedere
nesocotite
ploile
aduc viituri mari
drumul
la sfântul gheorghe
de
la topalu
s-a
umplut de bălţi
şi
de broaşte
singurele
fericite
berzele
şi miresele
plină
de ierburi şi greieri
livada
castanul
şi floarea roşie
au
prins ramuri şi rădăcini
prunii
de la fântână
merii
şi piersicii
au
frunze mici
se
roagă-n continuare
pentru
svetozar
părintele
isihie
şi
voiajorii marelui zar
paharul
Y-ului
cu
sămânţa imaginară
aşteaptă
vaporul pe pasarelă
unde
zilnic se întâmplă ceva
nu
ştiu cum cade solstiţiul de vară
dar
pe 22 seara
pe
la 17:34
din
balanţa cu cactuşi
în
casa cafelei
lumea-şi
împarte nelinişti
la
trei
zestrea
adelei
lumea
stradelei
cu
marele premiu
oglinda
fermecată
gândul
îşi face voiajul
scara
lui escher s-a umplut de lume
pe
scara lui ioan
clipa
de sprijin
acoperă
câte
un an
anul
acesta
oraşul
primeşte-n noduri
pe
portativul moştenirii
darul
Poetului
din
rădăcinile logaritmului
pe
măsura veche a ritmului
arborii
au făcut ramuri noi
pe
harta Tympului
voiajul
continuă
de
la...
până
dincolo
de
insula meeea
Constanţa,
13 iunie, 2012
(o
pipă, pe pasarelă, la mamaia)
**************************
dincolo de aparenţă
(rugăciune
de seară)
noi
ne-am ales de acum
tu
balanţa
cu cactuşi
eu
pana
din aripa îngerului
căzută-n
balanţă
cu
ea scriu
rugăciunea
lui Svetozar
dă-mi
Doamne
bucuria
de-a primi
tot
ce-mi dai Tu
credinţa
că am găsit calea Ta
liniştea
că-n ale mele
Tu
eşti izvorul vieţii
lumina
Ta/călăuza mea
în
credinţa aceasta urc
pe
urmele Tale
de
îndelung răbdător
rugăciunea
ta
Igitur
o
voi rodi
înmiit
vindecătorul
izvor
e
în inima ta
din
cărările inimii
una
singură duce la el
ajutaţi-mă
voi
gheorghe-stefan-ioan-mihail-gavriil-david-solomon-dumitru
de
la semănător
la
culegător
în
livada darurior
să
am
bucurie
Constanţa,
14 iunie, 2012
(în
balanţa cu cactuşi, 14 iunie, 1990)
***********************
balanţa
Ioan-Mircea
Popovici
[18.Jun.12
07:11]
"vindecătorul
izvor
e
în inima ta"
puneam
totul
în
balanţa lui 14 iunie
şi-n
loc de balanţă
foloseam
braţele T-ului
fugit
din cortină
pe
una din scări
tu
ştii
mai
bine ca mine
pe
unde trec ele
cărările
mele
lumea-şi
va găsi
ispăşitorii
mai
degrabă decât păstorii
vremurile
se repetă
poetul
vede rătăcirile
şi-n
urzicile de lângă masa de lemn
de
sub nuc
*************************
ar fi bine să ştii
(am
învăţat să văd iar)
când
totul era pregătit
am
adunat cuvintele
de
pe şevalet
şi
ţi le-am dăruit
acoperit
cu
aerul rece al nopţii
gândul
meu
ghemuit
am
învăţat să văd iar
pictând
pe-o
pânză de sac
cu
degetele
galbenul
îl ţineam în floarea soarelui
roşul
în
ferestrele casei cu iederă
din
Infinit
luam
albastru
şi-l
dădeam oglindirii
era-n
ziua solstiţiului de vară
ca
atunci
când
am ajuns
din
voiaj
acasă
ţi-am
povestit
cum
am stat în radă
căutând
farul
de la alexandria
erai
eşti
vei
fi
poate
ar
fi bine să ştii
pe
plaja trupului
iubirile
iar
el
cântecul
pe
coarda pliului
hazardul
nu-i
bine să-l pui
prea
des
la
încercare
pe
străzi necunoscute
bântuiam
să
căutăm un bazar
cu
parfum de azzaro
o
hartă
şi-o
busolă
pentru
corapină
am
stat de vorbă
despre
primul tău răsărit
nu
putem sări nici o treaptă
fără
să ne coste
dorruţa
îşi arată colţii
spre
botul ponnei
micuţa
nu acceptă lupta
dorra
le ceartă
cu
dragoste
Constanţa,
21 iunie, 2012
*************************************
ca şi când zilele
astea nu s-a întâmplat nimic
(gândul
încă nu s-a trezit)
se
umpluse scena
cu
foşnet
paravane
pictate
şi
paşi
zgomotul
ventilatorului
apoi
o oglindă
şi
iarăşi
ca
o părere
parfum
de azzaro
şi-o
uşă
care
se deschide
george
aleargă după mine
s-a
întâmplat ceva
te
rog să mai rămâi
am
altceva de făcut
nu-mi
place locul
este
prea zgomotos
omul
nu se aude
ventilatoarele
le
oprim
nu
asta-i problema
zarul
magic şi-a pierdut bila interioară
aşteptările
au tras linie
gândul
încă nu s-a trezit
voiajul
continuă
ca
şi când
zilele
astea
nu
s-a întâmplat nimic
de
acum ştii
în
colţul din drepta
între
ecran şi oglindă
jilţul
din piele rezistentă de camilă
se
lansează o carte
auditorul
scaunele
am
plecat
în
urma mea
anghelina
Constanţa,
22 iunie, 2012
************************************
lema
gestului
(în regata de mâine)
sub cheia pendulului
pas desculţ prin stropi de rouă
s-a atins de Infinit
de aici te las pe tine
să baţi şaua calului
replicile-au venit libere
accentul din umbră
gestul marelui alb
spune tu cum se-ntâmplase
în năvod să prinzi butucul
şi-n stupina cu butoiul
să rodească totuşi nucul
ghelasie-ghelasie
în povestea celor cinci pânze
visul tău s-a împlinit
schimbând între ele
restul şi limita
afli trucul vrăjitorului
urcând în drezină
Constanţa, 30 iunie, 2012
************************
************************
isihie nu doarme (ghelasie-ghelasie)
Ioan-Mircea Popovici
[02.Jul.12 03:58]
cheia-i în jocul secund
dintre tăceri
ziceri şi
nodurile năvodului
“
ghelasie-ghelasie
când ai apă pentru nuferi
din fericirea asta
suferi
şi-n stupina cu butoiul
să rodească totuşi nucul
ghelasie-ghelasie”
uită-te-n calendar
şi vezi că-i 2 julie
isihie nu doarme
"I was just thinking"
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14010219/lema_gestului
Ioan-Mircea Popovici
[02.Jul.12 03:58]
cheia-i în jocul secund
dintre tăceri
ziceri şi
nodurile năvodului
“
ghelasie-ghelasie
când ai apă pentru nuferi
din fericirea asta
suferi
şi-n stupina cu butoiul
să rodească totuşi nucul
ghelasie-ghelasie”
uită-te-n calendar
şi vezi că-i 2 julie
isihie nu doarme
"I was just thinking"
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/14010219/lema_gestului
*************************************
din cvintetul acesta
(la
aniversarea Canoanelor Vuza)
1.
de la fereastra mea
Infinitul
se vede aproape
clipa
lungă
stă
să facă-n mine luncă
de
jur împrejur
un
nou contur
pentru
tiparul tău de fumător de pipă
un
pescăruş ciudat
într-o
singură aripă
zboară
a
doua oară
mai
tac
sau
zic
şi
din nimic
chiar
creşte pipirig
din
floarea lui
o
păpădie cu pălărie
face
umbră lui i
şi
ţie
talanţii
tăi sunt peste o mie
2.
izvoru-şi face o cărare
pe
care tu
precum
un zeu
cobori
spre muritorul Eu
sămânţa
bobului de grâu
3.
cred că tu eşti cel mai adevărat interlocutor
şi
mai stabil
ai
introdus proprietăţile de permanenţă
ai
descoperit tainele portativului
introducând
celebrele-ţi canoane
care-ţi
poartă numele
unde
cântecul s-a oprit
pe
partitură
tu
ştii mai bine ca ceilalţi
că
sunt poet în ştiinţă
că-n
ordinea mea
e
loc de hazard
pe
rol secund
4.
te las puţin singur
ajungi
la râu
apoi
la fluviu
şi
când se simte Infinitul
o
deltă-ţi faci
şi
curgi încet
iar
când ai apă pentru nuferi
în
împlinirea asta
suferi
5.
Pe diferite paliere, cu miraculoase întâlniri, în vecinătatea conului pozitiv,
matematic, am găsit corespondentul poetic între “unu”, “multiplu” şi “fracţie”, iar cu sămânţa unităţii imaginare, am dat
drumul la bila albastră-ntr-o permanenţă în care Voiajul continuă. Portativul,
cântecul şi lătratul de câine sunt vectorii unui spaţiu în care din dragostea
ţărmului cu insula din vecinătate s-a născut peninsularul Tymp, rodador.
Constanţa,
3 julie, 2012-07-03
(Scrisori
de Julie
accentul
de azi http://www.perspectivesofnewmusic.org/Rahn.pdf)
****************************************
cu pânze albe
(din şah cu hazardul)
mandatul abuziv al hazardului
pe y-grecul verde
în ochiul nucului
acum
drojdia-i la cazan
vinul s-a oprit din fierbere
niciodată n-a fost aşa clar
punctul final
azi
între flori galbene
la marginea Infinitului
porumbelul albastru
aşteaptă
Constanţa, 6 julie, 2012
(17:34)
****************************
***************************
niciodată n-a fost aşa clar
Ioan-Mircea Popovici
[07.Jul.12 18:53]
primul vers
"mandatul abuziv al hazardului"
(cu binecuvântarea lui epictet şi astion
din halmiris si capidava)
e istmul
din scrisoarea de ieri
adusa de porumbelul albastru
"minciunile dezinformării
isteriile pe teme false
mandatul abuziv al hazardului
sunt în punctul final"
trecând în sărbătoarea de mâine
vorba lui isihie
"cu înţelepciune
să luăm aminte"
*************************************
la o ţigară
(am stat de vorbă)
de ziua de naştere a fiului meu
am stat de vorbă
la o ţigară
cu Dumnezeu
albastrul cerului
a picurat
într-o lacrimă
Histria, 8 julie, 2012
*************************************
vorbire-ntre pietre
(din casa cu fotografii şi pontice)
le luasem
sa ţi le dau
la prima întâlnire
acum stau de vorbă-n buzunarul meu de hoinar
curând îşi vor găsi locul
în jocul de şah
pe rogojină
merg mai departe cu rostogolirea de azi
ce-ţi trimit
e din izvorul zilei
aşa că
dacă ţi-a susurat a gând
ori a cântec
cu bucurie
să fie
1. când scriu
o fac din prietenie
ca o vorbire cu Dumnezeu
cu un necunoscut
un prieten
un cal
sau un câine
rareori
mai stau de vorbă cu marea
sau cu livada mea
2. ce iubire poate să-ţi fie mai plină de adevăr
decât iubirea de locurile-n care împlineşti
un destin
eu n-aş putea trăi fără ţărmul meu
fără răsăriturile lui
şi dacă un om simplu
iubeşte aşa lucruri
îţi dai seama
câtă iubire se strânge-ntr-o inimă de rege
iubirea mea-i strânsă-ntr-o mie de iubiri
iubirea Lui bate spre Infinit
3. din cele bune
şi de folos sufletelor
nu uita
în toate să fie
şi-un pic de bucurie
fereastra de azi s-a deschis
spre-o zicere-n ipoteze din vis
dacă ne-am întâlni pe o plajă
şi-ar fi multă lume în jur
am trece unul pe lângă celălalt
ca şi când
celălalt n-ar exista
numai că
s-a întâmplat ca acum
să fim doar noi
eu
culegând scoici
tu
scriind o scrisoare
din tăcere-n tăcere
am ajuns într-o mare
îngăduit să mă joc cu valurile
încercându-mă-n repetate rânduri
la salvarea de oameni
de fiecare dată
ramura vestitorului
m-a ajutat
şi-am salvat
de ani buni
sunt salvamar de julie
şi fotograf de august
anul acesta-i un pic altfel
din cauza evenimentelor
care se precipită
să ne tot fie
nod dinspre
atunci cu acum
4. pentru că niciodată şi întotdeauna
se leagă aşa de bine de Zero şi Infinit
m-am gândit să dau frâu liber calului
să văd cum îşi alege el
drumul
5. ştiu
ceasul acela nu l-ai lăsat pentru mine
tocmai de aceea mă bucur
că-n el
am găsit o clipă
mai lungă decât o zi de vară
azi e o zi specială
în care
necunoscutul din mine
trecea pe-o cărare
spre mare
e prima oară
când s-a oprit la măslinul meu sălbatec
şi ne-am salutat
în rest
bucurie
şi sănătate
să fie
6. îmi place să fiu precum pietrele
pe care trecătorii calcă
şi după o perioadă
unul din ei
cel mai potrivit
să culeagă piatra de jos
şi să o ţină-n vitrină
cu lucrurile de preţ
nu pentru că ar costa multe parale
ci doar aşa
pentru că acel lucru nu costă nimic
decât bucuria de-a fi
acolo unde părea
că nu e nimic
şi totuşi
nimicul acela
era un adevărat spic
7. fumătorul de pipă
vă salută
din arhipelagul
în care
pe-o insulă
există o cărare
coborâtoare
spre mare adâncime
de unde se văd delfinii
jucându-se
printre pietrele cormoranului
în livada darurilor
la sălcii
zilele astea-i nunta vrăbiilor
curând va mai fi o nuntă
e vremea secerişului
când apele crişului
curg leneşe
peste stogurile cu cânepă
unde se ascund somnii
şi linul
se adună seninul
cu cerul înstelat
tu
alpheu
dor de izvoare
torci un caier
dintr-o lână
care-i dintr-un mit cu tine
cu cărările alpine
ce coboară-ncet
încet
Constanţa, 12-17 julie, 2012
(în fotografie - ceasul din catedrala verde - )
***********************************
din dor rebel
(crezând în lumea cea mai bună)
se plimbă Infinitu-n mine
ca cerşetorul într-o gară
cerşind un fum
dintr-o ţigară
L-am întâlnit azi
prima oară
trecea pe Tomis
cu o cioară
ce cârâia a cânt de vară
pe umărul Lui stâng
cu inima plângând
râzând
curând
voi fi şi eu ca El
învăţătorul cel rebel
sătul de hoţi
şi de minciună
crezând în lumea cea mai bună
aici-acum
rodind sălbatec
cu calul meu mâncând jăratec
luaţi de val
interior
era pe cerul meu
un nor
........
..............
...................
Constanţa, 23 julie, 2012
***************************************
****************************
să ajungă la tine
(cu gândul călare)
m-am atins de corzile sufletului
cu gândul călare
pe inorog
credeam că-i doar o iluzie
dar corzile
au început să cânte
un cântec cu vorbe adevărate
bătute de vânt
împrăştiate
pe ţărmul înalt
cu cărare
coborândă peninsular
spre un hotar
al hotărârilor mari
un copil înalţă un zmeu
în coada zmeului
mi-am adus aminte că
omul uceniceşte la propriul Eu
ca şi cum sau
ca şi când
ar sluji
la insuşi Dumnezeu
de jur împrejur
formele-şi prind contur singure
boul iese la arat
pe muntele ararat
izvoare limpezi de viaţă şi lumină
cu singura vină
insetarea
din rostogolire pe linia vieţii
clipa gândului liber
a luat foc
tu ai alunecat pe scară
şi astfel te-ai născut prematur
o mie de iubiri
au legat prietenie
să fie
să fie într-un ceas bun
acum
tu lasă ferestrele deschise
să ajungă la tine
cântecul
Constanţa, 25 julie, 2012
**********************************************
***********************************
cu cuţitul de fagure
(dintr-un strigăt de rugăciune)
de când l-am cunoscut pe Cormoranu
toţi prietenii mei
sunt cormorani
azi l-am găsit
căzut în genunchi
rugându-se
între pietre
la casino
cu braţele ridicate spre cer
striga
ce m-ai învăţat Tată
şi ce-am reuşit eu
între primele amintiri
tata mă învăţase să încalţ stângu-n stângu
apoi să fac noduri la şireturi
şi-n cele din urmă
m-a învăţat să fac nod cu Dumnezeu
asta făcea Cormoranul acum
iar eu
cu cuţitul de fagure
rădeam căsuţele trântorilor
în stupina lui Isihie
Constanţa, 27 julie, 2012
(de Sfântul Pantelimon)
***************************************
*******************************
călătoria pinguinului a luat sfârşit
(calul a nechezat de trei ori)
aşa a fost să fie
călătoria pinguinului a luat sfârşit
din oul ocrotit şi rostogolit
a ieşit un pui
ceasul solar a rămas fără umbră
calul a nechezat de trei ori
în zori
fântânile au secat de jur împrejur
la răscruce
cete de paparude imploră ploaia
flaşnetarul cu papagal îmbie trecătorii
“între atâtea necâştigătoare
trebuie să fie unul mare”
în cuibul din nuc
pentru prima oară
din oul de turturică
a apărut un cuc
Fecioara a născut Fiul
apele fluviului
s-au limpezit în mare
curgând de acum spre izvoare
pe insula meeea e soare
lătratul câinelui te cheamă acasă
iedera a acoperit zidul alb
în uşa din mijlocul plajei
floarea roşie
fluturele
şi-o pană de cormorană
frate
ce-ai spune
ultimul cuvânt
Constanţa, 28 julie, 2012
******************************************
fluierând în solz de
peşte
(limpezind
apele mele)
ca
un motto-n ceas de taină
iau
un vers şi-l cânt cum zic
lăsând
umbra înserării
să
umbrească un nimic
“voi credeaţi în
scrisul vostru, noi nu credem în nimic”
şi
acum
când
cânt în dodii
trec
prin visul de poet
fluierând
în solz de peşte
pe
Regina Libertăţii
o
aştept
“aşezată-n tron de aur
şi
domnind trei lumi rebele”
ea-mi
vorbeşte dintre stele
limpezind
apele mele
ce
mai ieri
topeau
confuzii
de
pe scara cu iluzii
ce
zici tu
să
las să treacă
o
hoţie peste treaptă
eu
mai cred încă-ntr-o lume
care-şi
va hrăni dreptatea
cu
puterea din iubire
dintr-un
vis cu
fericire
Constanţa,
31 julie, 2012
(azi
ne aducem aminte)
******************************
****************************
limpezind
apele mele
Ioan-Mircea
Popovici
[08.Aug.12
08:31]
“şi
acum
când
cânt în dodii
trec
prin visul de poet
fluierând
în solz de peşte
pe
Regina Libertăţii
o
aştept”
vorbele-s
de acum la ruletă
roata
se învârte
bila
roşie sare pe pătrăţele
pocniturile
zimţilor
pe
lamelă
tot
mai rare
s-a
făcut destulă lumină
mai
multă
încă
nu suportă orbitele
obişnuite
cu întunericul
cântecul
s-a întâlnit cu gândul cororanei
“
din era şmecherilor
când
legile devin strigătoare la cer de nedrepte
când
statul se preface vrăjmaşul unei părţi a naţiunii
când
violenţa şi persecuţiile sunt oficializate...”
mă
voi întoarce
la
nunta adelei
spre
sfârşitul verii
înainte
de festivalul berii
până
atunci
lucrurile
se vor limpezi
atenţie
la ghilimele
"eu
cu mine şi cu noi
ne-mpărţim
perfect
la
unu.
totul
până la capăt
fără
ezitări
şi
în singurătate
perfectă"
sunt
versurile lui george
din
portretul de ieri
care
se intinde-n azi
în
mâine
până
se vor împlini
cele
bune şi de folos
***********************************
tu ai prins răsăritul pe muntele fuji
(între cei care da şi alţii care nu)
uită-te ce de zburătoare
trec peste azi
uşi deschise
înspre casa pescarului
pe plajă
ca o părere
o bătaie-n fereastră-mi duce gândul
între cei care da şi alţii care nu
tu eşti singurul da
care-ai văzut răsăritul
de pe muntele fuji
înainte de-a veni ele
întrebările
mi-ai scris
“a fost experienţa vieţii mele… la ora 21:30
am început să urcăm muntele
cu greu am ajuns
în vârf
pe la 3:30 dimineaţa
la început era cald
nu prea abrupt
dar ultimele 3 ore s-a pus un vânt rece
de-a trebuit să escaladăm bolovani încontinuu
când am ajuns în sfârşit pe vârf
am căzut amândoi laţi
întinşi pe piatra vulcanică
la altitudinea de 3776 metri
cel mai frumos cer din viaţa mea
l-am văzut aici
pe fuji
şi cea mai cumplită sete
……………………”
o pajură-şi deschide aripile
face ocolul norului
de parcă ar vrea
să se aşeze
pe ochiul de apă
al cerului
floarea roşie
acoperă zidul alb
ca o corabie-n flăcări
Constanţa, 6 august, 2012
("rămăseserăm fără apă şi ne crăpaseră buze de sete.
mi-au dat lacrimile când am văzut autobuzul în staţie.
mă gândeam la apă fapt care mă facea să cobor fără
oprire. vrb. cu dor de voi, Alex")
**************************
despre şi dinspre
Ioan-Mircea Popovici
[07.Aug.12 12:04]
"înainte de-a veni ele
întrebările
there is always time..."
restul se citeşte
în camera hărţilor
că rău ar fi
să ştii de la început
sfârşitul acţiunilor tale
**************************
despre şi dinspre
Ioan-Mircea Popovici
[07.Aug.12 12:04]
"înainte de-a veni ele
întrebările
there is always time..."
restul se citeşte
în camera hărţilor
că rău ar fi
să ştii de la început
sfârşitul acţiunilor tale
**********************************
*******************************
puncte-puncte
(şi-un vânat vinovat)
s-a ridicat popândăul
în două lăbuţe
şi mi-a zâmbit
apoi a clipit
complicitar
semn de hotar
blink-blink-blink
clinchet de clopoţel
începuse cântecul
urmat de-un căţel
cu popândăul vânat
care închisese ochii
ca o îmbrăţişare strânsă
a orbitelor vinovate
de bucurie
...
puncte-puncte
de seară
mi-au adus aminte
de un căţel cuminte
care-a vânat
pentru mine
nu văzusem niciodată
un simpatic
atât de aproape
întotdeauna când mă apropiam
dispărea în
...
corbul şi orbul
au văzut mai bine
încercuirea nemărginirii
şi-a cuvintelor arse
Constanţa, 14 august, 2012
*************************
şi-a adus aminte
(la capătul digului)
cu seceta
rămasă din vară
în culori ruginii
şi struguri foarte dulci
visul şi-a adus aminte
toamna e la început
gutuile-s încă în pârguire
teii au urme de încărunţire
doar ei
cormoranii
neschimbaţi
acolo
pe stabilopozi
la capătul digului
statornici
nu departe
o strălucire-n adânc
cormoranii o ştiu
Constanţa, 16 septembrie, 2012
******************************
în casa insularului(femeie cu pălărie...)
Ioan-Mircea Popovici
[17.Sep.12 14:34]
“toamna e la început
gutuile-s încă în pârguire”
a venit valul tău
pe ţărm
ariel de pace şi furtună
în aceeaşi clipă
de caldă aşteptare
un an
o zi întreagă
şi-o lună
în casa insularului/ s-a născut o lume/ pe şevalet/femeie cu pălărie/ şi cercel de scoică/
Ioan-Mircea Popovici
[17.Sep.12 14:34]
“toamna e la început
gutuile-s încă în pârguire”
a venit valul tău
pe ţărm
ariel de pace şi furtună
în aceeaşi clipă
de caldă aşteptare
un an
o zi întreagă
şi-o lună
în casa insularului/ s-a născut o lume/ pe şevalet/femeie cu pălărie/ şi cercel de scoică/
****************************************
***********************************
***********************************
Doamne Iisuse
de Ioan Mircea Popovici
Doamne
între niciodată şi întotdeauna
cărarea lunii
uneori
zilele fluviului şi apa mării
mii de izvoare şi ploi
curgeri surori
în lumina Învierii
îngerul a strigat
în pragul mileniului
aici e altarul
Tympului
din cadranul solar
când gândurile veneau rare ca picăturile de ploaie de vară
după ce ploaia s-a oprit şi cele mai norocoase au prelins pe câte o frunză mare
aveam şi eu vreme să mă recunosc în câte un gând şi să-l aşez într-un rând
pe prima treaptă de pe plaja sufletului
Iisuse
Constanţa, 21-22 august, 2011
*****************************
de Ioan Mircea Popovici
Doamne
între niciodată şi întotdeauna
cărarea lunii
uneori
zilele fluviului şi apa mării
mii de izvoare şi ploi
curgeri surori
în lumina Învierii
îngerul a strigat
în pragul mileniului
aici e altarul
Tympului
din cadranul solar
când gândurile veneau rare ca picăturile de ploaie de vară
după ce ploaia s-a oprit şi cele mai norocoase au prelins pe câte o frunză mare
aveam şi eu vreme să mă recunosc în câte un gând şi să-l aşez într-un rând
pe prima treaptă de pe plaja sufletului
Iisuse
Constanţa, 21-22 august, 2011
*****************************
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu