"vin gândurile
ca bâtlanii la baltă
tot ce era
şi ce va fi
se adună-n acum
la drum"
*********************
pumnul şi palma
(flori de cais în septembrie)
trecem printre minuni
cum trece popândăul
prin livada de pruni
.
...
.....
.......
puncte-puncte
pe scara fără nume
pietre de atunci
şi acum
zidul vorbeşte
prin piatra
care-ai zidit-o
tocmai pentru că ai iubit-o
1.
înfloritorul de puncte
a trecut pe aici
prin punctul de întâlnire al paralelelor
la cele 7 nedeterminări ale limitelor
cu două din ele
având
limite fundamentale
dacă le ştii pe acestea
poţi trece la tabelul derivatelor
şi la diferenţiala funcţiilor de două sau mai multe variabile
2.
despre nuc
castan şi gutui
ţi-aş vorbi
dar în jumătatea de Infinit
mi-a înflorit caisul
în septembrie
echipajele s-au hotărât să intre-n roluri
pe scara fără nume
din realitatea virtuală
cel din mijloc
dă drumul la bila albastră
(textul e o sugestie
de intrare-n roluri
tema decorului
cu formula secretă
e-n floare)
3.
voi v-aţi jucat senin
cu lucruri grave
şi ele s-au jucat cu voi
ca şi când
acum
că au trecut toate acestea
aţi aflat
că lucrurile grave
s-au jucat cu voi
ele au rămas grave
iar voi
aţi salvat situaţia
folosindu-vă de amânare
ca de o armă
cu care-aţi câştigat
de fiecare dată
pierzând
4.
încep cu aplauze
de aici
din livadă
pune capul
pe piatra gânditorului de la Hamangia
şi visează-te acolo
faţă-n faţă cu el
întreabă-l la ce se gândeşte
şi poate în vis
să avem răspuns
la întrebarea amicului
de pe Scara lui Escher
Constanţa, 6 septembrie, 2012
***************************
Jurnalul U
(marea dorinţă)
papagalul lui Alexis a dat dumul la bilă/
acolo/ la intrarea-n grădină
din cuibul de castane
s-au strecurat o umbră
şi-o voce
stăpâneşte hazardul
cu credinţa ta
şi pune ordine-n ea
(ai învăţat că dialogurile mai aşteaptă/ o treptă/
totul se interpretează pe portativul motivului din marea dorinţă)
.......................................................
aici începe bila imaginară/ să se rostogolească prin poveste/ unul din gemenii mei (te las să ghiceşti care)/
cu licitaţia pentru cele 9 fotografii/ cheile din livada darurilor/ jurnalul unui absent/ cu multe puncte-puncte
...
....
.....
......
.......
de data aceasta/ complet eliberat de "celcarezicecă" (de pe google vorbeşte)/
pe scara fără nume/ bila-şi intră-n rol/
Jurnalul Unui Poet şi Alexis/ nu se opresc aici/
totul depinde de/inelul cormoranilor/ de Păsărar/
şi cercul celor 9 puncte/ cercul orbului
luceafărul
luna şi norul
cheile farului
la hristu-caricaturistu
toate pânzele-s la soare
în ochii nucului
toată grădina
faptele tale
rodul tău
cele care ţin de viaţa omului/ cele bune şi de folos/ într-un caracter frumos/ primul punct pe care-l rostogoleşti prin marea dorinţă/ este punctul tău de sprijin/ fără el/ nu poţi rostogoli sfera pe treptele studiului/ lema gestului e-n scara fără nume
din atâtea zădărnicii
câte din ele
te-au abătut din drum
calul meu zice că
i-ai scos două găleţi de apă
l-ai dus să facă o baie
l-ai ţesălat
i-ai dat o găleată de (o)văz
şi-aţi stat de vorbă
cu cormoranii
pe scara fără nume
rostogolire-rostogolire-cădere-rostogolire
fără oprire
până la umbra aplauzelor
de sub cais
....încălţaţi trecem prin viaţă/ străini de memoria piciorului desculţ...
Constanţa, 9 septembrie, 2012
*********************************
România, trezeşte-te!
(accentul dimineţii)
pe cer
o urmă de lumină
al treilea semnal de rachetă
pescarii şi-au scos undiţele
cu ultima captură
un dar din dragoste
însoţit de-un strigăt de bucurie
România, treşte-te!
ne-am însoţit atunci cu-n gând
rostogolind pe scară
o dimineaţă dintr-un pol
şi restul dintr-o seară
cu manuscrisele doldora
în sertar
(s)tudentul (T)ygru
mi-a scris
între fotografii
sub cais
Constanţa, 1 octombrie, 2012
*****************************
triptic cu ...
(vindecătoarea dragoste de mare)
1.
ochiuri de apă
şi-un co(r)n
de mister
mă umple de vise
gândul stingher
prinde o urmă
într-un hăţiş
foşnet de toamnă-n
acel luminiş
în povestea albastră
calul alb
înspumat
ieşind din măsură
înaripat
pe contur
de jur împrejur
cântec de păsări
ca de pădure
luna se ţine rotundă
luminând a sa cărare
cu izvorul cel din stânca
ce ieşise ieri
din mare
2.
deschide fereastra spre plaja cu suflet/ şi-ai să vezi
piramida/ înconjurată de câini/ fără stăpân/
de la câinii mei/ am învăţat bucuria/ alergând cu ei pe
cărarea lunii/ am aflat că/ nu mai mi-e frică de risipă/
de aici/ cale libera spre Infinit/ toate semnele-s de
bine/ uneori cad scoici
3.
prin stăruinţa în buna credinţă
forţa albastră
vindecătoarea dragoste de mare
toate
într-un cerc
magic
Constanţa, 3 octombrie, 2012
**************************
restul poveştii
(din teorema reziduurilor)
de dimineaţă
mă trezisem în ieri
vântul bătea aşa de tare
şi marea fierbea
ca un cazan
de magiun
de unde atâta prună
m-am gândit eu atunci
brusc
un abur a venit peste mine
şi m-a făcut sloi
aşa sloi
am intrat în cafenea
unde-ai umblat sloiule
m-a întrebat
în surdină
locul meu
restul poveştii
cu geamănul
voiajul
umbrela
şi cele două geamantane
sub radical
călare pe cal
în primul an de şedere la Tomis
totul era-ntr-o minune
credeam că minunile se vor termina
după o săptămână
o lună
sau poate
un an
..............
..................
......................
Constanţa, 21 octombrie, 2012
***********************
1. adevărul cu umbrelă şi pălărie
Ioan-Mircea Popovici
[23.Oct.12 09:32]
că veni vorba despre minunile zilei
la Tomis
deschizând fereastra
vei primi cântecul
şi lătratul de câine
primul are notele sol-sol-sol mi-bemol (lung)
tema majoră a destinului
lătratul de câine
jocul secund al nostalgiei
cu chemarea acasă
Dă, Doamne, să fie
povestea cu umbrelă şi pălărie
din Voiajul la piramide
după inima semănătorului
bucuria culegătorului
între scările văzute
cele nevăzute
cu noduri de sprijin
singularităţile turnului de fragilităţi
2. minune ar fi la
balul bobocilor
Ioan-Mircea Popovici
[25.Oct.12 01:41]
"restul poveştii
din teorema reziduurilor"
pe puntea vaporului
din scara fără nume
cu cheia zelkanu
ieşi din dilemă
aplicând lema gestului
din inelul de aici
ieri am dat o fugă
la dionisie cel mic
din vrute si nevrute-ti zic
in si pe langa
tare bine-i să ai prieteni
care te îmbogăţesc în bucurii
şi rău este să-i ai pe aceia
care mereu rup crengi
din grădina ta
ce faci tu
pe unde eşti acum
foloseste ghemul acesta
în drum spre dionisie cel mic
m-am întâlnit cu vulturii
unul din ei
avea un cucui
doar tu ai ştiut
ca dăduse cu capul de cer
vulturul acela
şi Laika
sunt minunea de ieri
nu ştiu pe unde-i casa verde
în drum spre balul bobocilor
aş trage trăsura
şi pe acolo
dacă-mi spui adresa
sper că ai gasit ceva în
şi altele pe lângă
minune ar fi
să fie toate
la locul lor
*******************************
salvaţi-o pe Laika de vânător
(strigăt de pe dig)
eu şi geamănul meu
de când mă ştiu
înălţăm acelaşi zmeu
când iubirile
au înlocuit nălucirile
şi plăsmuirile
în haina nouă
s-a îmbrăcat dragostea
doi copii aleargă cu zmeul
strigând la ferestrele voastre
salvaţi-o pe Laika de vânător
(este căţeaua mare-albă din fotografie
măicuţa evghenia
de la dionisie cel mic
de lângă târguşoru
primul sat spre nord
după kogălniceanu
se roagă să-i găsească un stăpân
pe care Laika-l aşteaptă)
văzuţii şi nevăzuţii
la loc de taină
trag toţi
de o haină
adolescentul crede că i se cuvine totul
din care primeşte
întotdeauna
prea puţin
zestrea ta
omule
fă-o să fie
atât cât este
şi încă ceva
scară interioară
cu multe trepte
care urcă
sau coboară
ca tot zborul gândului
să fie
întotdeauna viu
şi apăsat
pe realitatea imaginarului
din care
doar gura paharului
este cercul perfect
pe care aşteaptă ea
bila albastră
care-n curând
se va rostogoli
pe linia vieţii
cu radicalul
şi calul tău
coboară-ţi atingerile
din absolut
singur va face aripi
şi-o să te înveţe
algebra logaritmului
cu geometria mantisei
mantia omului cu glugă
cel care
la început
credeai că este
însuşi Isihie
când aţi uitat locurile
el a trecut la cele veşnice
lăsându-te pe tine
să-i îngrijeşti stupina
şi butoiul
cu cărţile de suflet
templu de rugăciune
şi de străvedere
străveziu este muntele acum
în spatele lui este marea
întâmplările-s cele care sunt să fie
sub umbrela albastră a cerului
pe care norii alunecă
picătură cu picătură
la rădăcina crescută din piatră
pietrele noastre de hotar
fâşii de pământ
între ape
nu pierdem nimic
decât
cel mult
o iluzie
bisericile noastre
ridicate pe umbra cadranului solar
altceva decât un cuvânt
în vânt
nu te grăbi să-l zideşti
de copil
lasă-l să crească
precum arborele
să zboare
precum norii de toamnă
să cânte
precum o pădure de la marginea mării
şi-n cele din urmă
pregăteşte-i casa
în mintea şi-n inima ta
după ce vei cunoaşte logodna cu Infinitul
începi să-l simţi
nedefinit
şi plin de viaţă
din paşii copilăriei
în ochiul peştelui
stau cuvintele sfinţilor
aripa gândului
zbor neîntrerupt
Constanţa, 27 octombrie 2012, SOS pentru Laika
********************
(PS1): ai auzit
sigur ai auzit
nu te fă că nu
adu-ţi aminte de 888
de pălăria micului prinţ
şi de radical din... ştii tu
(PS2): o zi de joi
a rămas portativul gol
dar vineri s-a întâmplat minunea
***********************
între două table
Ioan-Mircea Popovici
[29.Oct.12 20:35]
lăsându-te pe tine
sub umbrela albastră a cerului
străveziu este muntele acum
în spatele lui este marea
***********************
între două table
Ioan-Mircea Popovici
[29.Oct.12 20:35]
lăsându-te pe tine
sub umbrela albastră a cerului
străveziu este muntele acum
în spatele lui este marea
**********************
tot mai adânc
(după un an)
la maratonul învinşilor
ucenicii tăi
au câştigat
cu o tură avans
ai cam scăpat de incertitudini
chemarea mării
acum e pe cal
rodador
s-a umplut de viaţă
pe treptele lupoaicei
crenguţele arhanghelilor
după un an
anii de vis
stau pe rod
rădăcinile cerului
printre respiraţii
tot mai adânc
plugul metaforei
în grădină
izvorul
pe peretele dinspre răsărit
plaja cu suflet
pălăria mariei
cu bila albastră-n rostogolire
spre roma
Constanţa, 17 noiembrie, 2012
*******************
din aşteptarea lui 22
(pentru că iar)
mantia dimineţii
acoperă cu graţie
duminica
plină de ierburi şi greieri
livada
regele-ţi lasă piesele la vedere
hazardului i-a mai scăzut o treaptă
cu o mişcare deşteaptă
direct
peste cele 7 nedeterminări
castanul şi floarea roşie
au prins ramuri şi rădăcini
prunii de la fântână
merii şi piersicii
au muguri
toate la locul lor
darul meu
a înflorit
ieri
se roagă-n speranţă
pentru svetozar
părintele isihie
şi voiajorii marelui zar
între flori galbene
la marginea Infinitului
7 porumbei albaştri
aşteaptă
e vremea secerişului
apele crişului
curg leneşe
peste stogurile cu cânepă
unde se ascund somnii
şi linul
se adună seninul
cu cerul înstelat
luaţi de val
interior
era pe cerul meu
un nor
rodind sălbatec
aici-acum
ca o vorbire cu Dumnezeu
cu un necunoscut
un prieten
un cal
sau un câine
cu calul meu mâncând jăratec
se plimbă Infinitu-n mine
ca cerşetorul într-o gară
cerşind un fum
dintr-o ţigară
rareori
mai stau de vorbă cu marea
sau cu livada mea
între poarta mare a cetăţii
şi inima ei
strigă singurătatea mea
bucuria de-a fi
acolo unde părea
că nu e nimic
treziţi-mă
sămânţa imaginară
din balanţa cu cactuşi
în casa cafelei
împarte nelinişti
la trei jucatori de şah
o pipă şi-un câine
te las puţin singur
ajungi la râu
apoi la fluviu
şi când se simte Infinitul
o deltă-ţi faci
şi curgi încet
iar când ai apă pentru nuferi
în împlinirea asta
îngerul e deja-n
rodador
calul mi le spune
iapa pricepe tot
revin
când va fi loc
focul sacru dintr-un joc
în povestea fericirii
singurele fericite
berzele şi miresele
pe harta Tympului
voiajul continuă
ştii şi tu
de acum
carturile
Constanţa, 29 noiembrie, 2012
************************
pe portativ/ definitiv
(fără sfârşit)
bagă bine de seamă
cântecul s-a aşezat pe portativ/ definitiv
în albastru/ s-au adunat zburătoarele
darul binelui/ aripile/ zborul/ s-au oprit în inimă
iubind totul/ de la început
fără sfârşit
dă mai departe o pagină
dă mai departe/dă mai departe/mai departe
Mamaia, 1 decembrie, 2012
*************************
1. să fie acesta momentul
Ioan-Mircea Popovici
[02.Dec.12 08:29]
“bagă bine de seamă”
dintr-un ecou/ strigarea/ atinge cer
ca o săgeată/ dintr-odată
“cântecul s-a aşezat pe portativ/ definitiv
în albastru/ s-au adunat zburătoarele
darul binelui/ aripile/ zborul/ s-au oprit în inimă
şi-au iubit totul/ de la început”
focarele-şi aprind pe rând flacăra
“dă mai departe o pagină”
curând va fi bine/ se simte-n aer minunea/ fericiţi cei
curati cu inima vie
dă Doamne să fie/ la mine acasă/ vinul bucuriei/ de
Crăciun
arde românul de dor/ dorinţa-i una şi aceeaşi/ cuvintele
ne sunt diferite
intrasem cu ţânţarul vienez/ să semnăm împreună/
papyrusul dintr-un crez/ cu dragoste
de peste tot/semne de prietenie
întâmplările rare/ vin când vor ele/ neaşteptate nu vin
niciodată
să fie acesta momentul
**************************
2. pentru a îmblânzi
abstracţiile
Ioan-Mircea Popovici
[06.Dec.12 16:09]
în izvorul de cuvinte
nu poţi şti de unde vine
un izbuc de bucurie
ori tristeţea cea din vie
după ce-au plecat cocorii
vestitorii
citându-l pe Marcel
"Rolul meu este de a transforma ecuaţiile în
sentimente"
pentru a îmblânzi abstracţiile
cu imaginile sărbătorilor de iarnă
chiar şi din flacăra focului
unor noduri de catarge
între multele daruri ale lui Nicolae
unul este acesta
"dintre un an gârbovit şi un altul nenăscut
sacul plin de umbre se arde la foc mocnit"
mai tânărul amic
şi-a pus ghetele-n fereastră
Alexis le-a umplut cu căluţi de mare
care peste noapte
au dispărut
"în albastru/ s-au adunat zburătoarele
darul binelui/ aripile/ zborul/ s-au oprit în inimă"
acesta acum
altfel decât atunci când
************************
încearcă şi-ai să vezi
(de vorbă cu Alexis)
trec zilele anului
oprindu-se-n pragul ultimei zile
ca-n faţa reginei
care le naşte
pe cele care vor veni
caută între ele
ziua aceea
care ţi-a fost cea mai bună
şi dă-i voie
să-l doiceasca pe Anul Nou
până de Bobotează
încearcă
şi-ai să vezi
dintre toate zilele
se ascund umbrele
.................
............................
......................................
sub portativ
acelaşi dublu motiv
ca-n anul care-a trecut/ când la tine se face Ora/suntem
şi noi acolo/ în Patagonia
sub bagheta lui Yannus/ cu sorcoveţii/ petrecăreţii
m-am gândit/ în drum spre/ treci pe acasă
spune tu
din pragul Anului Nou
unde să găzduiesc gemenele
Blândeţea şi Înţelepciunea
Constanţa, 30 decembrie, 2012
(pe papyrusul din Jurnalul U)
*************************
cu daruri din zaruri şi Alexis
Ioan-Mircea Popovici
[02.Jan.13 12:14]
aşteptarea la pragul de care zic
lupta cu cele ce sunt
spre a deveni
ceea ce trebuie să fie
Poarta Tympului
o fărâmă de clipă
acum
ca atunci când
seducător
puişorul din oul de sub brăduţ
şi Anul Nou nouţ
sparg coaja
câinii latră
carnavalul trece
în primul cadru
exerciţii de fotografie
cu daruri din zaruri
şi Alexis
**********************
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu