femeia care nu sunt

...e bărbatul

în care sunt.

şi nimic între mine

şi el,

nu aruncă flăcările,

în sacul albitelor oase

ale întâmplării.

suntem,

pur şi simplu,

două turnuri închise.

înveliş nepreţuit

al însingurării,

asumate sau nu,

uneori la pătrat,

alteori

într-un cub ciudat...

din gheaţa orgoliilor,

ne creştem încet

căldura,

în iluzii preţios alcătuite...

latentă stare în care,

felinare de cuvinte

absurde,

lasă lumini stinghere,

în umbrele nopţilor

fără visuri.

de atâta iluzie de zi,

dimineţile se-ncruntă la lună.

când uită să plece...