plec între nu şi da

răsucesc timpanul verbului
până la static.

în colţul cuvântului
aştern culoarea.

în spatele albului,
tâmpla dreaptă,
zvâcneşte dureros,
până la adormire.

mintea-mi dansează
în sacul în care,
dorul şi teama
rescriu versuri
pe un petec de iarbă.
reinventez liniştea.
tot o iluzie.