caut

caut între doi ochi,
cotul umbrei,
înfipt în rădăcina altarului de grâu
din care pâinea redevine azimă
şi lacrima,
roua culorilor după ploaie.
prind în palmă
acidul învechit în arderi banale.
lămâia rostogolită infinit
între două turnuri,
strănută galben
iar coaja ei,
prinde granulele de zahăr
în pori,
uimind iarna
între nimic şi ninsoare.

caut printre degete îngheţate,
zâmbetul tău,
după o ceartă absurdă.

ne tăvălim de râs,
muşcând seminţele acre ale lămâii.
umărul tău,
cere palmei mele,
mângâiere.
ochii mei,
cer palmelor tale,
atingerea.
fără umbre.

caut între doi ochi,
umbra umbrei.

calc apăsat,
cu literele aprinse de viaţă,
coaja de lămâie uitată pe podea.

o găsesc.
modelez timpul.

caut...