Hotărâre delicată

am învăţat dansul pinguinilor pe marginea prăpastiei.
redesenez dacă vrei, paşii.
ritmul e liber. fiecare alege o direcţie.
în general, direcţiile se nimeresc împreună undeva, între verticala aruncării în gol şi, mai ales, pe orizontala unei vieţi cotropită de iluzii.
nu ne putem întoarce în trecut. nici în iluziile trecutului.
desenăm la două mâini, concertul pentru pianul bătrân şi vioara cu o coardă ruptă...
pe vârful catargului unui vapor fantomă, exersăm echilibrul inimii.
tu, cu o jumătate de gând, întorci vaporul spre larg.
eu, cu o jumătate de zâmbet, îţi fur tâmplele şi le oblig să execute aria întoarcerii spre ţărm.
nu...nu ţărmul cu nisip învechit. înţelegi? vreau alt ţărm, alt vis, alte urme de val.
primesc doar creasta valurilor în desen.
dincolo de timp, o piatră în formă de nor taie verticala...
la patru mâini, rupem desenul...