povestesc de multe ori
cum zgomotul mă ajunge la capătul arcului
dintre răbdare şi cuvântul pe care-l uit.
cauzele sunt banale.
o iau de la început şi inventez liniştea.
refuz să-mi astup urechile.
timpanele dor, coloana o scutur...
după un somn bun iau de la capăt viaţa.
mulţumesc trădării şi falsităţii
semi-oamenilor cunoscuţi.
prea multă prietenie falsă aduce plictiseala.
am învăţat să alerg pe spirala gândului
cu mâinile goale.
mulţi îmi încalţă tălpile cu minciuni.
spune cineva că "vine iarba".
să vină. o aştept.
până atunci, iubesc mişcarea.
(notă: "vine iarba" - după o idee a poetului Ion Gheorghe)
autor fotografie: Victoria Anghelache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu