încă îţi aparţine
verbul a fi
sau poate că
păcăleala
este ca o peltea
pe care
o întinzi pe azimă
înainte de
modelarea cuvântului
verbul a fi
sau poate că
păcăleala
este ca o peltea
pe care
o întinzi pe azimă
înainte de
modelarea cuvântului
pe tălpile tale
am citit prezentul
am citit prezentul
uite că a devenit trecut
şi
punctul acela
de prea departe
ne priveşte
şi
punctul acela
de prea departe
ne priveşte
mir laşi să coboare
pe rănile adânc încrustate
pe rănile adânc încrustate
piatra din care statuia
a ţâşnit
cred că zâmbeşte
sau lacrima
pe care o văd acum
mai clar
e ca o daltă fină
o sapă iar şi iar şi iar
a ţâşnit
cred că zâmbeşte
sau lacrima
pe care o văd acum
mai clar
e ca o daltă fină
o sapă iar şi iar şi iar
dar unde-i mâna care-i
poartă forma
crucea gândul izolarea
poartă forma
crucea gândul izolarea
creaţia înalţă o clipă
apoi prăbuşeşte malul
totul devine iar un tot
apoi prăbuşeşte malul
totul devine iar un tot
tu continui să-mi citeşti
în căderea pleoapelor
somnul adânc străjuit de
cuvintele nescrise
în căderea pleoapelor
somnul adânc străjuit de
cuvintele nescrise
eu continui să desluşesc
tainele hărţilor
de pe tălpile tale
altcineva ne citeşte
rândurile
şi scapă de sine
într-o fracţiune de creaţie
tainele hărţilor
de pe tălpile tale
altcineva ne citeşte
rândurile
şi scapă de sine
într-o fracţiune de creaţie
câţi radicali se vor naşte
surpând alt mal
născând alte ţărmuri
ca totul să fie iar un tot
un tot
surpând alt mal
născând alte ţărmuri
ca totul să fie iar un tot
un tot
Anne Marie Bejliu, 16 septembrie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu