sâmbătă, 17 septembrie 2016

Domnul Profesor Ioan-Mircea Popovici despre romanul "Cuib de păsări spin, cuib de jocuri nejucate"













Ideea autoarei este cuprinsă-n propria mărturisire: “Viaţa mea acum este o aşteptare
înfrigurată a unor plecări, apoi va fi a unei aşteptări a propriei mele plecări.
Între timp, am ales să scriu şi o fac atent, mai furtunos sau mai calm, pentru vindecare.
Acest roman, sau cum s-ar putea numi el, este pură autoterapie, pentru că în ultimii
patru ani am avut şi bucuria şi amarul pe care le găseşte fiecare, atunci când caută
un punct de sprijin, dincolo de credinţă, un pic mai jos, într-o fiinţă umană”.
Un celebru citat al lui George Bernard Shaw spune: “Dacă tu ai un măr şi eu am
un măr şi facem schimb de mere, atunci tu şi eu vom avea în continuare un măr.
Dar dacă tu ai o idee şi eu am o idee şi le schimbăm, atunci fiecare dintre noi
va avea două idei!”
Această carte este o ilustrare a acestui citat.
Comunicarea cu autoarea a inceput cu o problemă de iconografie.
"Ioan: - Vezi dincolo de unicorn însemnele din icoană. Vreau și eu să știu chiar acum.
În loc să stăm în neputințele zilei, pe urmele integralei cu făina de 7 nule, dăm drumul
la bila Arhanghelului Mihail, pe scara muntelui de cretă a Tympului, cu nodurile lui
acum și atunci, pe cercul magic al bucuriei, să fie-n binecuvântare după credința ta.
Spune-mi ce scrie pe bila Arhanghelului și-n plus... portativul Y-ului, ține-n el taina
cântecului… izvor de bucurie-ți doresc prin proba "întru bucurie". Poate-ți pare
ciudat, dar icoana aceasta mă interesează, pentru că este un fel de traducere divină
a sintagmei mele "am dat drumul la bilă", care se rostogolește-n interiorul meu
pe atâtea scări pe care le găsesc în afara mea ca și cum.
Anna: - De fapt, drumul la bilă a fost dat de Iisus omenirii, întru credință, iubire,
adevăr, nu Sfântul Arhanghel Mihail. În unele icoane cu Mântuitorul, în mâna Sa
stângă ținea nu Cartea Sfântă ci o sferă. Poate că acea simbolistică iconografică
scotea în evidență natura sa divină alături de aura divină din jurul capului. Icoanele
ortodoxe cunoscute de mine de mică însă, în imaginea Lui Iisus pun Cartea Sfântă
în mâna stângă a Sa."
În cuvântul introductiv, despre carte, scriitoarea Carmen Popescu zice: “Prinse în
chenarul unei vieţi, două persoane antrenate voit, într-un schimb literar. Condeiul lor
are altă voce, altă dulceaţă, altă vibraţie. Sunt două suflete eliberate de bariere,
aruncate într-un caleidoscop care îşi schimbă izvorul de la zi la zi. Veşnic proaspete,
veşnic etalând stări împachetate altfel, într-un perpetuum mobile, visează să ofere
unul celuilalt din măreţia grădinii lor spirituale”.
Am alăturat imaginile celor două cărţi întrucât ambele sunt dialoguri cu conexiuni
şi inflexiuni din cele mai fireşti, cu noduri şi coduri etice, estetice şi-n aproximări
măsurabile.
E ceva vreme de când mi-am făcut casa la marginea Infinitului, pe scara Tympului,
pe treapta sărbătorii veştilor bune. Cartea aceasta este o Veste Bună atât pentru că-i
o carte scrisă cu inima, spre vindecarea rănilor, cât şi pentru faptul că literatura şi
terapia merg mână-n mână-n mână.
Vorba aceea: cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea
şi să-mi urmeze.
Uită-te-n calendar, ia darul tău şi urcă. Ceea ce Doina Uricariu a făcut pe 799
de pagini, Anna Maria Bejliu reuşeşte în 203 pagini, scriind o carte condensată,
tensionată, cu largă acoperire poetică şi problematică. Felicitări lui Doru Dăncuş
pentru starea de spirit din Editura Singur şi Autoarei pentru scările cultivate
cu Credinţă şi cu Dragoste.
De aici începe povestea, ca răspuns la întrebarea: de unde vine bila aceasta?
Ioan-Mircea Popovici, 17 septembrie, 2016
(Pe scara fără nume, încă un Nume)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu