luni, 23 decembrie 2013

cerbi în tropot trec



(gând de noapte 23)


înghesui între urnele mizere
o parte dintr-un gând uitat de mult
pe stânca arderilor Domnul cerne
şi bucurie-n aerul credul

din partea vorbelor rostirilor caline
primesc un murmur rar prelung
se-ntinde iarba peste urnele mizere

şi-n fiecare zi se sparg formele gheţii
acoperişuri fără case fără dimineţi

închid în mine timpul jocul joaca
prin globuri când privesc trecutul viu

se răscolesc în mine începuturi
finaluri vin încet dinspre nămeţi
când iarna vine vine şi îşi uită
hlamida albă undeva în cer

întorc în mine-oglinzi
prin globuri gânduri geruri
privesc la urnele mizere-n dimineţi

sunt vieţi prin vieţi trecute-n calendare
cu puncte albe stele roşietice sau verzi
las urnele mizere-n care nume
şi nume vii se cern prin dimineţi

în colb se-adună iarna să ne-ndrume
ne spune iar şi iar şoptit poem
în urnele mizere corn răsună
de vânătoare cerbi în tropot trec...

23 decembrie 2013



duminică, 22 decembrie 2013

Michel Pépé - Le Menhir Sacré


arzi până la capăt



(gând de dimineaţă 22)


scapără amnarul 
ascultă lemnul cum glăsuie se încolăceşte în jurul gândului
şi arzi arzi până la capăt
într-un con parfumul timpului adună melcii la masa uitării de sine
pe raftul cu mesteceni filele se întind
ca pânzele albe pe cadranul unui ceas fără hotare
se naşte spune inima se naşte spune mireanul
Se Naşte spune cerul
şi S-a Născut
tropotul cerbilor cornul lunii
dialogul ca un sărut al stalactitelor cu stalagmitele
un sărut al prezentului viu din inima peşterilor tăcute
scapără amnarul
arzi arzi până la capăt

22 decembrie 2013



















vineri, 20 decembrie 2013

MICHEL PEPE SUR LES AILES FLAMBOYANTES

cu spinii în mâini



(gând de zi 20)

gust de lacrimă uscată pe un colţ de pâine oarbă
lumea-ncearcă să-şi scufunde libertatea-n glod de lux
se închide straşnic poarta către ceruri prea deschise
confundăm în manuscrise pura rodnica credinţă 
cu închisa strâmta pace din religia impusă

ne scăldăm în baliverne credem rostului nerost
chefuim pe oase arse din cenuşă jocul creşte
şi în loc de râs şi zâmbet noi alegem mimi prin creste
zborul devenit-a-n colb pas târât de omul orb
arta plânge-n cadre goale
ziduri se tot nasc în poale
poalele sunt zdrenţuite poale largi mereu tocmite
libertatea de-a gândi naşte monştri nu copii

gust de lacrimă uscată pe un cer deschis mereu
când e sărbătoare vie
noi vorbim de Ler şi Ler
dar nu ştim ce este ruga ştim ce e cerşitul
slab. slab e omul când prin lume
cea cu chip atrăgător îşi ascunde-n măşti urâtul
coarnele şi că-i ciclop
ochiul frunţii-nchis rămâne
inima în colivie - pasăre în spin cu trilul infinitului lămâie

corb din corb se împleteşte tot ce-i viaţă soartă

adormiţii Lui tot cântă:
"vrem trezire! vrem trezire!"
şi-şi pun capu-n perna multă
tot visează luminiţe îngeraşi închipuiri
se tot scaldă-n vad de ape tulburi şi iubiri
fără cap şi fără coadă
ne e viaţa toată- o mimă, orbi prea buni

cântecul ne moare-n faşă
ne trezim sau mai dormim?

pentru ce renaşte El
dacă noi cu spinii-n mâini
împletim coroana vie

sângele Lui îl dorim?

dincolo de frunte ieslea încălzită-i de creştini
noi ce suntem oare Doamne de orbim şi iar orbim?

20 decembrie 2013
----------------------------
cer iertare celor care poate şi-ar dori să scriu mai vesel dar am un nod cât infinitul în toată fiinţa mea.
bucuria Sărbătorilor o simt profund dar în asemenea tablou al umanului manifestarea ei ar fi o sfidare a durerilor tuturor acelora care suportă inundaţii, umiliri nesfârşite.
mi-am jurat să scriu fără să apelez la compromisuri şi îmi urmez promisiunea de om, scriitor faţă de mine în primul rând şi apoi de Scris.
----------------------------

sursa imaginii:

http://quadratus.wordpress.com/tag/ler-imparat/



gând prin gând



(gând de seară 20)


în prag de timp rosteşti cuvintele aldine
spre vis spre cuibul alb blând cart
împodobeşti culoarele cu filme 
în care tu eşti aer şi eşti brad
în con adulmeci propria esenţă
şi rupi din tine-amarul din prezent
în vas de lut reîncropeşti mulţime
de întrebări răspunsuri vin pe rând
haotici sunt culegătorii vieţii
prin punct îndreaptă braţul spre triumf
trident de ploi se-aprinde-n pragul vocii
care te cheamă printre rânduri gând prin gând
şi glas de sărbătoare-ncerci să prinzi
în plasa ta golită-acum de peşti
aştepţi pe stânca albă iar poveşti
pe tine orbule flămândule de timp când te trezeşti

20 decembrie 2013

imagine: Horia Bernea, În pridvor



pietre piatră



(gând de noapte 20)

zburam deasupra unui nor 
când însetat de-atâtea patimi
privit-am globul de pământ
în care licărea o apă
m-am repezit eu din înalt
să sorb umila picătură
aflată într-un vechi pocal
din sfântă-argilă dezlegată

mi-e ciocul mult prea scurt
Stăpâne
sunt însetat de nu mai pot
m-arunc în vid
să prind sătul iar viaţa toată.

nu mai pot...

- ce cânţi acolo corb frumos?
mă-ntreabă Domnu-n Cântu-i veşnic
m-am tot jucat să pot să scot
lichidul vieţii dintre pietre

pietre!
- atât îmi spune Glasul Sfânt
dispare-n porţi de viaţă grele
surâde omului - corb blând

rămân să cuget printr-un gând
să plâng să râd? sunt corb nu om
sau omul-corb râzând plângând
şi jocu-mi este viaţa toată

arunc acum pe rând pe rând
cărarea-n bolul cel de lut

cânt

ridic spre mine fraza toată
şi mulţumesc Domnului-n gând
pietre piatră pietre piatră...

20 decembrie 2013


sursa imaginii: http://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/2012/06/30/asezarile-rupestre-romanesti-i-corbii-de-piatra/


joi, 19 decembrie 2013

mă iartă Doamne iartă


(gând de seară 19)

se-ntinde-n umbră teama 
c-o să răsai golit 
de încercarea trudei 

de visul potolit
de stinsa albă noapte
-ntr-un cer mai mărunţit

decembrie re-nvie
într-un Crăciun de sânge
cu umbre multe blânde
aflate la răscruce

un pod ridică arcul
străpunge lumea moartă
de cenuşii fiinţe
de glasuri stinse-n colb

toţi se aruncă-n vorbe
pălăvrăgeala zace
mocirlei pat de glorii

şi-n fiecare zi

aud cum voi sărmanii
cu pulberea aprinsă
în pieptul prea deschis

în via libertăţii
în struguri v-aţi ascuns

mereu mereu cărarea-mi
aduce iar otrava
când cei plecaţi departe
împart lovesc încing

şi se desparte

un neam adus cu forţa
în colţii fiarei hâde

mă iartă Doamne
iartă-mi
rostirea unui nume
care-mi aduce-n buze
pelinul unei vieţi
în care eu crezut-am

că oamenii-nţelepţi
învins-au şi prostia
şi laşitatea umbrei

cu steaua bucuriei
alerg în ceaţa nopţii
şi chiar de nu va ninge
în Naşterea supremă

eu voi visa zăpada
acoperind cenuşa
şi cenuşii preforme
din ceea ce-ai dorit

a fi oameni - românii
cei ce îmi sunt în viaţă

fraţii deopotrivă
surorile crescute
în grâul dimineţii
înrourat de timp

vor înflori ca macii
pe-ntinsul libertăţii
şi-al bucuriei câmp

de unde Doamne-atâta
ură şi prigoană
în inimi luminoase
şi pline de esenţe

când Tu ai pus acolo
Iubire şi Lumină
din propria-ntrupare
într-un Cuvânt ales

19 decembrie 2013

sursa imaginii:

http://www.viorelcute.com/focul/DSC03850s.jpg/view




laţ senin cu rod



(gând de seară 19)


îmbrăţişarea unui zero
când absolut îşi manifestă 
distanţa frustră frescă
a plinului din golul clar
umple în clipa sufocării
cuvântul litera-mpăcării
a clarităţii unei minţi
din capul plin de gânduri-dinţi

în matematica luminii
nimicul redevine mir
mirarea stinge ochiul minţii
uimirea ochiul plin de har

din inimă exclami răspunsul
în colb de întrebare stai

rămâi pe vârfuri printre piscuri
dezvolţi în tine vechiul dar

şi nou e darul între lumi
când dintre toate cele triste
alegi şi prinzi în pumnul strâns
vârtejuri renăscute-n umbre

şi-atunci priveşti în ochi cuvântul
ca pe un laţ senin cu rod

deschizi în măruntaie frunţii
poarta deschisului năvod

îmbrăţişarea unui zero
distant în absolutul lui
cuprinde firea-n foc de gânduri
seninului îl lasă nod

destinsă-i marea-ntre culori
în valuri umbrele se pierd
tu bucuriei laşi în mied
un unu pod un şapte arc
un 1 7 mărul rod

19 decembrie 2013

izvorul inspiraţiei: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1814708/în_ziua_aceea



4 Hours of Emotional Music

pe viaţă


(gând de seară 19)


pe viaţă umbra se desface
visezi mereu visezi iar pacea
aceea dintru început
când ai fi vrut şi n-ai fi vrut
desfaci refaci şi împleteşti
chipuri iubirile cereşti
din care una îţi rămâne
în tine pretutindeni urme
ale-adevărului nescris
ale-adevărului prescris
în toate tot şi-n tine cruce
atunci deschide iar răscruce
şi iar şi iar pacea-i departe
împarte timpul şi-l desparte
între un bol curat domnesc
şi-acela complicat lumesc
de câte ori de câte ori
să caut Doamne eu prin flori
esenţele din struguri copţi
din grâul viu din Chipul viu
când sunt un fir de pir curat
în miezul câmpului pătat
de patimi prea lumeşti prea seci
deschide-mi Doamne iar poteci
eu le deschid dar se înfundă
în iarba scurtă-amară-udă
Te caut Doamne prin inele
din trunchiuri albe 'nalte grele
şi când îmi spun că Te-am găsit
copacul alb mesteacăn mit
omul îl taie necinstit
i-am ascultat oful prelung
şi-acum mi-e jug
e jugul sfânt?

19 decembrie 2013

sursa imaginii:

http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cuvinte-alese-despre-blandete



balans pe ape



(gând de seară 19)

în seara umbrelor de foc 
mi-am spus că am avut noroc
un colţ de gând punctat în vers
un vârf de ac un punct măreţ
lăsat drept pradă
celei care muşcă şi tresaltă

este artă
să-mprăştii lumii arcuri întregi
din veştile uscate reci
că totu-i prefăcut în scrum
şoptit îmi spun să-mi văd de drum

ţinteşti direct ţinteşti şiret
în arcul tău e viul drept
credinţă nesfârşită rară
în piatra firii prea amară

cu piatra lunii-n arc de gând
îmi umplu sacul cu pământ

pornesc pe cale-n răsărit
în echilibrul cel sortit
înţelepciunii din poveşti
când vrei să creşti şi te opreşti

balans pe ape vechi curate
nicicând uitate-nrourate

19 decembrie 2013

izvorul inspiraţiei:
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1814708/în_ziua_aceea



miercuri, 18 decembrie 2013

sărutul corbului



(gând de seară 18)

Pe cărarea neadormirii, trec pe rând din starea de tăcere, în starea de cuvânt, cu aripile întregi.
Liber să cânt, las literele să mă subjuge. Dansez cu ele într-un cerc de lumină până când degetele îngheţate îmi cuprind petele de culoare.
Oamenii le spun sensuri şi mă aştern între pete de culoare pe filele iubirii, ale dorului nu făcut ci născut, de a fi lumină din Lumina Lui. 
Cântecul inimii se naşte pe coloanele timpului. 
Oamenii mă uită curând. Păsările nu. Îmi păstrează iubirea în adevărul trilului lor.
Uite un pescăruş pe stânca bucuriei. Uite corbul cum îşi reflectă înţelepciunea în ciobul -jucărie. Îl rostogoleşte de veacuri printre oameni, iar ei ciorovăie neîntrerupt. Nu-l aud.
Ciobul primeşte sărutul ciocului corbului, care fuge odată cu tigrul printre petele de culoare.
Sunt bucuros în întruparea mea de cuvânt. Cânt mereu Naşterea Lui. O aştept cuminte şi, de multe ori, poeziile îmi aspiră cu nesaţ bucuria.
Un brad, doi brazi,... Vârfuri de gâduri, conuri mândre sălăşluind în uitare, acele nevăzutului, mereu verzi, pline de iubirea cerului, de Iubirea Lui...
Pescăruşul deschide larg aripile, priveşte luminos cu ochiul lui încondeiat de Dumnezeu, în prelungirea chipului fără seamăn al zborului din el.
Povestea continuă.
Înainte de zbor, devin pescăruşul sau firimitura de glas al grâului, din pâinea rătăcită între ghearele lui.
Ca un ţipăt mă răstorn în veacul de acum şi cresc. Dansez cu propia-mi inimă. Doare acum. Trecători prin bucurie suntem. Piatra de hotar îşi mută gândul spre alte orizonturi. Vrem s-o urmăm. O urmăm?
Caut arcul de alb al curcubeului firii, când nevăzutul prinde în spirala lui, inima mea, inima tăcerii în care schimb acordurile cu un punct...

18 decembrie 2013

http://mythologica.ro/corbul-din-lumina-in-intuneric/





intrare-ieşire


(gând de dimineaţă 18)

se întâmplă ca în fiecare zi să fie o sărbătoare
când ridici ochii la un tablou aşezat puţin mai sus de privirea ta
pui palmele la ochi şi-l completezi 
cu încă o pată de lumină tulburătoare 
ochi în ochi priveşti portretele din vernisajul zâmbetelor moarte
şi începi să te simţi acasă
câtă grijă Doamne pentru fiecare fiinţă din partea artistului
să nu se simtă plecat de acasă
admirabil şi trist deopotrivă ca râsul clovnului
în scena rotundă prelungită ca o pară mălăiaţă
cu intrarea-ieşirea actorilor de circ
şi clovnul iese intră cu câte un stol de păsări rare
oamenii râd dar nu ştiu
în cuibul lui clovnul ca pe o bandă rulantă mereu vie
râde plânge sărută porumbeii gândurilor
apoi adoarme flămând de mângâiere

18 decembrie 2013

sursa imaginii:
http://viola.bz/sad-clowns-by-rimma-vyugova/



























marți, 17 decembrie 2013

Mircea Rusu Band - Priviti-va-n ochi

umbra trece



(gând de seară 17)

trece umbra unei stele

când copil eram odată vedeam pata de lumină
dincolo de cer curmată
şi în fiece clipită aripi albe îmi puneam

gândul îmi era peniţa visul talpa de urmat
drum prin drum se dezveleşte
şi în fiece odaie
ploaie albă nea albastră se aşterne şi îndoaie
toată lumea-aceasta goală plină ochi de mărunţişuri

Doamne iartă-mi vorbăria
caut Jocul prin hăţişuri
şi colindul dintr-un brad îl tot caut printre cetini
răsărite într-un loc
plin de aşchii lacrimi multe...

trunchiuri zac în unghiuri albe
cele negre-ncerc să uit că există şi sufocă
neamul nostru tot
întreg

trece umbra unei stele-a unui astru neştiut
toţi îi spunem Tu Eşti Doamne
Fiul Domnului -Iisus

las deoparte orice lucru orice lacrimă de gând
mă aştern pe verticală şi mă rog cu Tine-n suflet
blând mereu blând ascultând...

17 decembrie 2013



Gheorghe Iovu - Ultima speranţă







luni, 16 decembrie 2013

texte ilizibile



multe plecări sunt plecări şi atât

întoarcerile devin imposibile 
când cercurile în care ai intrat sunt închise
ieşirea se face prin urechea acului libertăţii sufletului
incertitudinile încetează odată cu ultimul plâns
pentru o iluzie a curăţeniei interioare 
construită cu migală de tine

construcţie plecare - nimic mai mult
în scenă eşti regizor actor om de serviciu
închizi uşa scenei liniştit redevii actor simplu actor 

afară e frig 
transformarea în clovn nu mai cere vopsele 
artificiile devin inutile

păcălici în sfera iluziilor eşti mereu
cel mai mult şi cel mai mult 
sub umbrela iubirii de pământ neviu în viu

multe plecări sunt plecări şi atât

toate sunt 
ilizibile texte în răsfrângerea mânuşii de box a vieţii