laţ senin cu rod

(gând de seară 19)


îmbrăţişarea unui zero
când absolut îşi manifestă 
distanţa frustră frescă
a plinului din golul clar
umple în clipa sufocării
cuvântul litera-mpăcării
a clarităţii unei minţi
din capul plin de gânduri-dinţi

în matematica luminii
nimicul redevine mir
mirarea stinge ochiul minţii
uimirea ochiul plin de har

din inimă exclami răspunsul
în colb de întrebare stai

rămâi pe vârfuri printre piscuri
dezvolţi în tine vechiul dar

şi nou e darul între lumi
când dintre toate cele triste
alegi şi prinzi în pumnul strâns
vârtejuri renăscute-n umbre

şi-atunci priveşti în ochi cuvântul
ca pe un laţ senin cu rod

deschizi în măruntaie frunţii
poarta deschisului năvod

îmbrăţişarea unui zero
distant în absolutul lui
cuprinde firea-n foc de gânduri
seninului îl lasă nod

destinsă-i marea-ntre culori
în valuri umbrele se pierd
tu bucuriei laşi în mied
un unu pod un şapte arc
un 1 7 mărul rod

19 decembrie 2013

izvorul inspiraţiei: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1814708/în_ziua_aceea