încălzirea pietrelor

(gând de dimineaţă 11) 

foc în chilia tăcerii - se anunţă în cartea rugăciunilor amânate
mireanul plânge în genunchii răniţi de aşteptări inutile
se încălzesc pietrele ard în cer Domnul întinde palmele de abur
îmbrăţişează cuvintele rânduieşte rostogolirea morilor de vânt
de la răsărit la apus mereu mereu
înserarea lasă liniştea să adune fragmentele de gânduri
în chiupul speranţelor apoi al viselor neîmplinite
literele îşi fac loc în inima care strânge şi ea dorurile toate

tristeţea - făt al păsării de foc
reînvaţă zborul întru fericire pe rugul vibraţiilor curate
în cruce timpul se zbate în cruce viaţa umple spaţiul golit de încercări
metaforizează iubirile pământene le presară zahărul pudră
apoi le pictează pe pânza cunoaşterii
puncte pe trupuri de i într-o acoladă ideatică

aripi de murgi ţes culorile într-un acelaşi sunet
al lacrimii în cădere în pumnul încă strâns al omenirii
între tâmplă şi pumn raza soarelui reconstruieşte prezentul