dus la Domnul sus

(gând de noapte 25)

şi te iubesc neîncetat 
în frângerea care-şi adună 
din picătură-n picătură 
de ceară lumânarea toată

şi-n fiecare zi îţi strâng 
sobor de păsări la picioare
să-ţi cânte pasul care doare 
în universul redeschis

acum eu fug de un abis
în care lunec uneori
de câte ori mă-ntrebi şi tac 
de-atâtea ori în tâmple trag 
cu vârful degetului las 
firimitura pe pervaz

şi ele vin şi nu e chin 
e dor şi dor şi doru-i dor
de fiul mir departe-n fir 
argintul mi l-a descântat

şi te iubesc neîncetat 
fiu rod rotund prelung 
eşti măr şi con din măr şi brad
rotundă formă dulce creastă 
a sufletului ne-mpăcat

tu eşti Andrei şi Cristian 
şi Teodor şi pui Ioan 
copii din darul neîntors 
plecat din umbre-n cerul tors
într-o poveste cu alin 
în care Ler e visul plin
de-mbrăţişări şi ochi deschişi

prin lumânări primesc nestinşi 
eu oarbă încă pe pământ
iubire-n glob iubire cresc
sub geamăna-ncolţire vie
mi-e dor să-mi fiţi 
mi-e dor să-mi fie 
iubire-n tot ce sunt acum
prezent de foc prezent din fum

cenuşa magului prea bucuros 
firul e-aici rămas netors

privesc în glob privesc pe geam 
gutuia înălţării-n ram
ramul de aur infinit
prin rugi sortit prin rugi clădit

şi te iubesc necontenit 
pe tine mugur re-nfrunzit
în primăvară iar vei fi 
verdele crud în plin sortit
soarelui blând lunii de-argint
în corn ne întâlnim zâmbind
tu aur din cuvânt rostit
eu un mojar cu gândul plin
tăcând iubire dor nespus
de fiul dus la Domnul sus

25 decembrie 2013