multe nume îşi rostogolesc literele
pe buzele caracatiţei vieţii
muza aruncă braţele ca o meduză
în căldurile unei veri amânate
oricum tratez vârfurile cu cerneala unui gând
respins din coşul amânărilor
uneori urgenţele se nasc precum curcubeul
după furtunile din munţi
aer dens irespirabil explozie apoi implozie de linişte
câteva fulgere răzleţe
pasul umed al călătorului pe pietrele devenite cărări
din vadul râurilor izvoarelor pâraielor secate
multe nume îşi desfăşoară istoriile erorile
sub măştile prezentului
sita tot cerne şi cerne fulgii de gând din care
vertebrele coloanei visului se ridică se arcuiesc
nasc poeme mai mult melancolice
e o melancolie a prezentului într-un act de piesă
dintr-un teatru fără sală
totul e liber domnilor doamnelor
aruncaţi-vă literele în cortină
încercaţi să o daţi la o parte
sigur dincolo mai rămâne ceva
aruncaţi mai întâi consoanele
apoi vocalele vor coase lăcaşurile rămase
goale în replicile actorilor
într-o singură răsucire de metaforă natural smulsă
din firul de praf aşternut pe caldarâm
mascaţi veţi intra oricum aşa cum doriţi
haideţi porniţi aruncarea
mai bine măşti decât pietre...
4 decembrie 2013
imagine: 1. Dali - "Soft Self Portrait"
2.,3. tot Dali
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu