rădăcina vie din asfalt

(gând de zi 28)


ce este iubirea ne întrebăm toţi
undeva sub o căciulă de zăpadă iarba râde fire noi cresc
asfaltul în cruce pune stăpânire pe călători
talpa calcă aparent mai drept aparent mai sigur
osul îşi lasă în articulaţie lenea articulaţiile fisurile şi le numără atent
împart despart universuri
şi într-o clipă de neatenţie a logicii călcatului apăsat
o rădăcină se înalţă prinde bobocului culoarea prinde soarelui privirea
şi înfloreşte larg sub privirile uimite ale unei benzi de circulaţie interzisă de uman

ce este iubirea ne întrebăm toţi
tăcerea se aşterne într-un concert în care copilul cu ochi de vânt 
surâde bunicii mamei soarelui cu un glob albastru 
în pumnul aproape strâns într-o fracţiune de infinit nedefinit nicicând de maturi 
definit de jocul rotund şi clar al copilului cu părul din aurul cuvântului Iubire

gloria rădăcinii într-o cruce de asfalt fără drum
ar fi un răspuns fără sfârşit în teoria încâlcitelor trăiri nemărturisite

28 decembrie 2013