unde anul scade

(gând de noapte 30)

1.
între două cuvinte alerg 
cu palmele căuş la urechi
ascult lacrima mării 
cum întinde scutecele cerului 
pe fiecare val

cârligul Domnului
ridică soarele mai sus mai sus mai sus
până la deschiderea corolelor azurii
ale zorilor gândului curat

pocnetul unei singure palme
nicicând nu împlineşte răsăritul
două ridică triunghiul în dreptul ochilor
împrăştie ceaţa din pânzele albe
ale sufletului călător

2.
adună-mi Doamne irişii
în ţărâna din palmele Tale
şi spune-mi te rog
de câte ori lacrima cerului
va mai împleti poveştile durerii
în inima mea
sau poate-mi vei şopti
în prima unduire a valului
de câte ori pescăruşul şi-a deschis aripile
pentru a săruta marea
într-o clipă de relaxare a furtunilor
în legănarea legănării timpului universal

şi Doamne spune-mi te rog
unde anul scade creşte altă sămânţă
din care iarba Ta rămâne crudă
pe întinsul câmpului de maci
până când noul an ridică
prima talpă micuţă
deasupra rugilor omului
într-un prim pas spre lumină

30 decembrie 2013