marți, 24 decembrie 2013

drum bun prietene


(gând de noapte 24)

urcă urcă prietene în carul de foc al începutului 
prietenia se naşte iubirea se naşte totul se naşte acum 
în fiecare zi creşte steaua răsăritului 
creşte umbra tăcerii 

uite pielea ta îşi deschide porii 
lumina încape în fiecare vers al rugăciunii pe care o rosteşti apăsat 
tălpile tale sărută iarba câmpului de dincolo de tunel
Doamne prietene cât de frumos eşti
cu răsăritul în sprâncene apusul pe tâmple îl apeşi cu gândul înserării
îi dărui aura ta înţelesul vieţii

Doamne se pierde flacăra se stinge în cutia aceea de lemn
stejarul cântă cântă cântă
începe frica să-şi arate colţii

prietene lasă răsăritul în sprâncene
felinar pentru inima răsucită între primul tău cuvânt
şi cel din urmă rostit pe banca aşteptărilor
îndelungă aşteptare a punctului
când zborul a uitat să-şi întregească aripa stângă
cea dreaptă aleargă încă prin logica unui bulgăre de pământ
strâns în pânzele uriaşe ale necunoaşterii

mai stai o clipă mai stai

urcă urcă prietene în sania Crăciunului
zeul zeilor te va apăra de ispita întoarcerii

Doamne ce distanţă ne desparte
metafora vieţii metafora copilăriei mingea albă
pe care unic punct albastru îşi aşeaptă alunecarea
cascada ne aşteaptă prietene

urcă urcă prietene în carul de foc al începutului primăverii
pe care darul Crăciunului ţi l-a aşternut sub picioare
frâiele din neaua abia căzută
galopul calului galopul gândurilor negândite
sunetul ierbii când ridică zăpada pitită pe vârfuri sub ea

urcă urcă prietene în carul Crăciunului
uită întoarcerea
înainte timp aşteaptă frumuseţea ta

Domnul cu tine Prietene






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu