(gând de noapte 24)
urcă urcă prietene în carul de foc al începutului
prietenia se naşte iubirea se naşte totul se naşte acum
în fiecare zi creşte steaua răsăritului
creşte umbra tăcerii
uite pielea ta îşi deschide porii
lumina încape în fiecare vers al rugăciunii pe care o rosteşti apăsat
tălpile tale sărută iarba câmpului de dincolo de tunel
Doamne prietene cât de frumos eşti
cu răsăritul în sprâncene apusul pe tâmple îl apeşi cu gândul înserării
îi dărui aura ta înţelesul vieţii
Doamne se pierde flacăra se stinge în cutia aceea de lemn
stejarul cântă cântă cântă
începe frica să-şi arate colţii
prietene lasă răsăritul în sprâncene
felinar pentru inima răsucită între primul tău cuvânt
şi cel din urmă rostit pe banca aşteptărilor
îndelungă aşteptare a punctului
când zborul a uitat să-şi întregească aripa stângă
cea dreaptă aleargă încă prin logica unui bulgăre de pământ
strâns în pânzele uriaşe ale necunoaşterii
mai stai o clipă mai stai
urcă urcă prietene în sania Crăciunului
zeul zeilor te va apăra de ispita întoarcerii
Doamne ce distanţă ne desparte
metafora vieţii metafora copilăriei mingea albă
pe care unic punct albastru îşi aşeaptă alunecarea
cascada ne aşteaptă prietene
urcă urcă prietene în carul de foc al începutului primăverii
pe care darul Crăciunului ţi l-a aşternut sub picioare
frâiele din neaua abia căzută
galopul calului galopul gândurilor negândite
sunetul ierbii când ridică zăpada pitită pe vârfuri sub ea
urcă urcă prietene în carul Crăciunului
uită întoarcerea
înainte timp aşteaptă frumuseţea ta
Domnul cu tine Prietene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu