pietre piatră

(gând de noapte 20)

zburam deasupra unui nor 
când însetat de-atâtea patimi
privit-am globul de pământ
în care licărea o apă
m-am repezit eu din înalt
să sorb umila picătură
aflată într-un vechi pocal
din sfântă-argilă dezlegată

mi-e ciocul mult prea scurt
Stăpâne
sunt însetat de nu mai pot
m-arunc în vid
să prind sătul iar viaţa toată.

nu mai pot...

- ce cânţi acolo corb frumos?
mă-ntreabă Domnu-n Cântu-i veşnic
m-am tot jucat să pot să scot
lichidul vieţii dintre pietre

pietre!
- atât îmi spune Glasul Sfânt
dispare-n porţi de viaţă grele
surâde omului - corb blând

rămân să cuget printr-un gând
să plâng să râd? sunt corb nu om
sau omul-corb râzând plângând
şi jocu-mi este viaţa toată

arunc acum pe rând pe rând
cărarea-n bolul cel de lut

cânt

ridic spre mine fraza toată
şi mulţumesc Domnului-n gând
pietre piatră pietre piatră...

20 decembrie 2013

sursa imaginii: http://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/2012/06/30/asezarile-rupestre-romanesti-i-corbii-de-piatra/