îmi place căscatul

(gând de zi 3 decembrie)

de şapte ori şapte într-un patru alăturat lui nouă
creşte umbra pe care mi-am ales-o partener
uneori fiţele ei mă întrec în privire
nu mai ştiu care din noi suntem clovnul
ea umbra sau eu conturul ei
când plinul uită să adâncească în somn
adevărurile nerostite adevărurile îngrădite
în grădini zoologice cu animale flămânde
cu ochi de tigru stinşi ca pe o candelă
la ieşirea din dormitorul gândurilor curate

de şapte ori şapte ori şapte număr un doi şi un unu
alăturate discret într-o altă scară
pe care urc în vis fără să se termine niciodată
acum în viaţa asta în care de lut sunt toate
uscarea aduce întărirea apoi sfărâmarea
un fel de sculptură grăbită în valorile fiinţei

de şapte ori şapte mă răsucesc pe călcâie
spunându-mi că absurdul e normalitate
iar normalitatea un fel de
"păcăleşte-mă tandru când sughiţi"

să mă anunţi să mă opresc din povestea "şapte ori şapte"
atunci când termini de sughiţat şi începi să caşti
trecem la râsul firesc
celulele îşi vor schimba tactica
de creştere de funcţionare rapid

îmi place căscatul
filmul ţine mai mult
căscatul e imposibil de evitat în gestica imitării
(căscatul e curăţare relaxare)
în fond curăţarea seamănă cu momentele în care
într-un prelung scenariu
pisicile îşi ling blana

curăţare imunizare
e chiar interesant

de şapte ori şapte...