într-o rână

(gând de seară 27)

fiecare se va privi pe sine 
în ziua a şaptea din săptămâna a şaptea 
la jumătatea avalanşei de veşminte inutile
prin perdeaua deasă de puncte linii indicaţii şi contraindicaţii
se vor ridica esenţele timpului 
într-un simplu ceai de rozmarin
într-o după amiază oarecare într-un final de an oarecare 
timpul nu mai are limite limitări 
frazeologii au rămas de multă vreme în peşteri
numără pietrele de moară 
pe care poeţii şi le leagă de gât 
înainte să-şi înece miezul poeziilor în lacul adânc al facerii de bine

între timp
fiecare se priveşte pe sine cu coada ochiului bine rimelat 
cu colţul gurii bine rujat şopteşte cine mai ştie ce

sărbătorim oameni buni sărbătorim

nimicul într-un vârf de pom din sticle goale sau pline 
din conserve de toate felurile şi graţiile
de la prietenie iubire la aer de sinceritate aer de salut 
aer de zâmbet şi la final într-un mod obligatoriu serios murim trăind murim
într-un aer de zbor aproape plin...puţintel într-o rână

fiecare se va privi pe sine într-un brad de Crăciun 
din piesele de puzzle ale propriului suflet
prins în tăişul ascuţitorii de timp 
musai creionul va avea vopseaua de pe obrazul gândului verde
designul se cere a fi perfect în ton cu artificiile de calcul ale umanului
natura? ce va spune natura? 
o ascultăm extrem de atent la final de sărbători
când interiorul va expulza iar şi iar privirea de sine 
pentru vina de a fi indiscretă

27 decembrie 2013