hăulesc timpii lunii pline hăulesc
distanțele dintre oameni
și tu, umbră, taci și mișcarea ta mușcă
plinul din toate până rămâne iar și iar paharul
acela pe jumătate gol
distanțele dintre oameni
și tu, umbră, taci și mișcarea ta mușcă
plinul din toate până rămâne iar și iar paharul
acela pe jumătate gol
alegerea-i grea decimează trăirile alegi și
fugi cu punctul unui i strâmb între coaste
fugi cu punctul unui i strâmb între coaste
răsună altă naștere abdomenul se umflă
domnul ovalul care adună gropi de tăceri și
hrană moartă și toate punctele false ale umanului
domnul ovalul care adună gropi de tăceri și
hrană moartă și toate punctele false ale umanului
mai jos de el spațiul lasă liber copilul
uitat undeva între cer și pământ de tine, omule,
cu limba plutind deasupra literelor
uitat undeva între cer și pământ de tine, omule,
cu limba plutind deasupra literelor
încerci să legi ceva pentru un cuvânt abstract
folosit într-o frază goală
folosit într-o frază goală
declari închisă sesiunea și te așterni în pat
cu umbra încolțind virtuți meritate sau nu într-un
coșmar mereu viu ca un continuum al vieții prin moarte
al morții prin viața năruind castele de iluzii
cu umbra încolțind virtuți meritate sau nu într-un
coșmar mereu viu ca un continuum al vieții prin moarte
al morții prin viața năruind castele de iluzii
declari bucurie acea fericire în care te scalzi
păcălindu-ți simțurile cu încă o poveste a
pașilor fracturați de îndoieli
și dormi, dormi neîncetat pe verticala iluziv
ridicată în centrul materiei care te definește
dormi
păcălindu-ți simțurile cu încă o poveste a
pașilor fracturați de îndoieli
și dormi, dormi neîncetat pe verticala iluziv
ridicată în centrul materiei care te definește
dormi
Anne Marie Bejliu, 23 ianuarie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu