lasă-i spațiu femeie din cioturi de umbre
ridică-l așterne-i patul de verbe sub el va alege
apoi va culege cu un rictus de mulțumire
tot ceea ce lași să cadă în urma ta când te alungă
ridică-i filele scrise citește-le
cântă-i scrie-i și tu ceva să nu te uite
ridică-l așterne-i patul de verbe sub el va alege
apoi va culege cu un rictus de mulțumire
tot ceea ce lași să cadă în urma ta când te alungă
ridică-i filele scrise citește-le
cântă-i scrie-i și tu ceva să nu te uite
pietrele foșnesc odată cu frunzele
el nu le aude. tu le auzi
el nu le aude. tu le auzi
pe fiecare gleznă a cuvintelor lui stă nisip
din nisipul umbrei tale
din nisipul umbrei tale
ai fost odată mamă apoi uitare apoi întoarcere
de mii de ori întoarcere
de mii de ori întoarcere
iartă-l și lasă-i pe tâmple iernile tale liniștite
cineva îl va picta pe un zid în care oamenii
au învățat să părăsească tandrețea căldura visele toate
-nuanțe de culoare pastelată pe vitrine de lux -
au învățat să părăsească tandrețea căldura visele toate
-nuanțe de culoare pastelată pe vitrine de lux -
zidul te iubește și tu știi prea bine să-i adaugi
o cărămidă sau două sau șapte cărămizi și mai
știi ceva. numai tu știi
o cărămidă sau două sau șapte cărămizi și mai
știi ceva. numai tu știi
piatra unghiulară și cuvântul dintâi
sunt trup în trup
sunt trup în trup
numai ea nu lasă umbrele să încline
zidurile nici zidul acela prin care
ai învățat să treci fără să lovești chiar
dacă tu treci prin el durere
bucurând porțile îndepărtate ale
iluziilor iubirii pământene
zidurile nici zidul acela prin care
ai învățat să treci fără să lovești chiar
dacă tu treci prin el durere
bucurând porțile îndepărtate ale
iluziilor iubirii pământene
Anne Marie Bejliu, 25 ianuarie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu