secată fiară de rod pământesc înfige gheara în cuvântul de piatră
numele ei absoarbe însetat firul de apă
căutătorii de viață toiagul îl înfig în creștetul urletului ei
pârâul crește odată cu anotimpurile morții blestemelor
din strigătul puilor de fiară poemele ridică ziduri de cetăți fantomatice
amalgam de frică și iubire este în piatra temelie a unghiului în care cămașa umană domesticește frământările din povestea cu blana zburlită ochi galbeni ca luciul coasei în zilele plecării iernii din cuvânt
cândva deasupra ierbii noi versurile dănțuiesc. imită hora hotarelor din om
liniște. cineva calcă apăsat pe holul simplu de primit greu de păstrat nefracturat în întunericul necunoașterii
să existe oare două întunecimi așa cum lumina primește pluralul când în om cunoașterea surâde demnității curajului și curățeniei inimii?
numele ei absoarbe însetat firul de apă
căutătorii de viață toiagul îl înfig în creștetul urletului ei
pârâul crește odată cu anotimpurile morții blestemelor
din strigătul puilor de fiară poemele ridică ziduri de cetăți fantomatice
amalgam de frică și iubire este în piatra temelie a unghiului în care cămașa umană domesticește frământările din povestea cu blana zburlită ochi galbeni ca luciul coasei în zilele plecării iernii din cuvânt
cândva deasupra ierbii noi versurile dănțuiesc. imită hora hotarelor din om
liniște. cineva calcă apăsat pe holul simplu de primit greu de păstrat nefracturat în întunericul necunoașterii
să existe oare două întunecimi așa cum lumina primește pluralul când în om cunoașterea surâde demnității curajului și curățeniei inimii?
Anne Marie Bejliu, 26 februarie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu