Îţi vinzi lumea pentru un pumn de cuvinte frumoase de la prieteni dar nimic nu mai umple golul. Absolut nimic.
Vrei să strigi: Mă urăsc! dar morala nu-ţi dă voie, acuzându-te că tu urăşti de fapt pe Dumnezeu dacă te urăşti pe tine însuţi şi-alegi să strigi atunci, în colivia cu gratii din spini.
Un trandafir se frânge încet şi doar o pasăre, cea a inimii tale, mai ştie ce este mişcarea şi creşti şi scazi odată cu ea până când toate petalele trandafirului devin aripi pentru spini. După asta, stingi lumina din ochi şi adormi puţin. o veşnicie. E nevoie doar de răbdare sau...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu