(rebelului cuvânt)
zale albe, lucitoare,
curg printre nămeţi de umbre,
săbii răscolind furate,
gânduri-zbor din piept de viaţă.
pasăre cu cioc de humă,
foamea şi-o ascunde-n tril.
vis de armăsar dospeşte,
sub un coif crăpat de vreme.
timpul a uitat să sune,
goarna clipelor nebune.
ceasul din perete-n viaţă
încă lasă-n umbre-un sunet-
trist sau vesel compromis...
tu eşti cavalerul zilei,
când din vârf de arme pure,
pleacă un cuvânt spre câmpuri,
lancea grâului să fie
ultim trup în care vântul,
întâlnind fir de lumină,
se declară-nvins şi trânta,
o porneşte în iubiri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu