păzeşte-mi Doamne
răsuflarea
când pânza bărcii
înclină bucuria
într-un cuvânt născut
palmă deschisă
Luminii Tale
leagănă visele printre furtuni
seninul a uitat
să-mi anunţe plecarea
acum stă pe apa liniştită
şi numără valurile
catarg al punctelor
uitate într-un arc deschis
ploilor le aşterne pe firul Ariadnei
căile gândurilor
reînviată
legenda redeschide porţi
în inima unui fluture de foc
cu trup de om
între două arii ale bucuriei
de a fi
de-a învăţa tăcerea
sub Ochiul Tău
sfânt
labirintul
îşi redeschide centrul
între aer şi pământ
strigă sufletul
celulele îmbracă albastrul
numai după ce sepia
lasă ceaţa
să se aştearnă
pe ochiul otrăvit
al monstrului
în raze gândul alb
fărâmă culoarele
căutările continuă
pe câmpul adevărului
minciunile
înfloresc buruieni
într-o falsă primăvară
orb
murmur legănat de ape...
păzeşte-mi Doamne
răsuflarea
când pânza bărcii
prinde în ţesătura ei
Ochiul Tău sfânt...
artist: Igor Maikov
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu