spune-mi că sunt

nu contează filele ironiei.
sunt. un nume pe scoarţa unui copac.
rostul orbului,
când pasul şi-l lasă viu,
pe tâmpla firii.
leagănul verde al cuvintelor tale
sunt. e destul.
rupe-mi colţul uscat de pâine
din ochii tăi
lasă-mă să râd.
să fug din calea ta.

uimită umbră,
loveşte rama tabloului
din gheaţa aşteptărilor.
sunt. e destul.

28 februarie 2012