şapte cuvinte

plimb gândul
pe plaja zâmbetului
alături de un tigru alb
cu palmele pline
de candela aprinsă

la mijloc de gând
cinci din şapte cuvinte
devin
lacrima frunzelor nenăscute

al şaselea
devine
murmurul copacului tăiat

al şaptelea
izbucneşte floare
între tăcere
şi sunet de toacă
îmbrăţişează inima mireanului
şi lacrima copacului
într-o reînviere a sufletului
şi spiritului deopotrivă

într-al optulea cuvânt
foamea de litere devine sete de Înalt

timp al durerii întru bucurie
iartă-mi asaltul
prin ruga tăcută a zilei şi nopţilor
Patimilor Lui