ce faci ce fac

ce faci? - mă întreabă valul
îl privesc abia acum cum sparge se sparge
învăluie scoica pe ţărm cu trupul lui trecător

ce fac? încerc să nu mă uit să dispar într-o frunză
din nucul acela frânt
răcoarea lui viaţa vigoarea în paşi de umbre
se îndreaptă spre niciunde

ce fac? mă întreb şi eu de câte ori în litere
mă voi răspândi printre bulgări de pământ
mirosind a putred

gust pământul muşcându-mă de viaţă şi cresc
am crescut prea mult şi am uitat să scad

printre nori ţărmul ridică soarele în abia în amurg
plouă e umed totul şi şoldul nu mai vrea să mă susţină

am crescut prea mult prea mult
statica mă omoară încet sigur cu migala unui orb
care loveşte în acelaşi loc timpul nimicul sau
clepsidra aceea ca o pară mălăiaţă în mâinile mireanului

cu o singură aripă mă atinge pasărea de nisip
povestea reîncepe

eu o privesc.ea mă învaţă pe tăcute tăcerea zborului
cu o singură aripă într-un singur mojar
cu o singură granulă de mercur

toarnă tu sarea

Anne Marie Bejliu, 22 august 2015