luni, 10 august 2015

dor de al meu tată dor de Cel Ceresc


te-am visat copilă
stând în prag de viaţă
erai o făptură
printre ploi de vară
visez aşa este
ploaia să răsune
ca o darabană
peste vieţi încinse
peste orbi prelinse
de înalt prea blând
acum mă sufocă
printre sensuri ample
coasa cu-al ei cântec
sec într-o cădere
continuă joacă
a durerii surde
liman întuneric
rar mă regăsesc
totuşi tălpi prin iarbă
roua o descântă
o aud amurgului
jertfă albă dată
înserarea-i lasă
pe tâmple o floare
izma lasă nopţii
parfum îngeresc
afine de gânduri
presară iar noaptea
coroniţa-i gata
visul curge lin
dimineţi de oarbă
trăiesc iar şi iară
mă cuprinde dorul
îmbrăţişarea-i strânsă
centrul se destramă-n
rugul bărbătesc
sunt şi nu-s din toamnă
las în mine cântul
dor de al meu tată
dor de Cel Ceresc
rămân tot copilă
în inima surdă
cântă ea continuu
dup-un somn firesc
Anne Marie Bejliu, 10 august 2015
imagine: Franco Giannelli – Dialog

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu