se punea la încercare pe sine
de câte ori strănuta
de zeci de ori strănuta
era declarat bolnav
şi atunci am decis
de câte ori strănuta
de zeci de ori strănuta
era declarat bolnav
şi atunci am decis
să-l las
în propria-i gândire punctuală
să-l ascult
şoptind mii de cuvinte
învelite în aerul grăbit
să plece de la locul faptei
învelite în aerul grăbit
să plece de la locul faptei
îngenunchea
şi când îngenunchea
lăsa urme în colbul adunat
în celula în care
şi când îngenunchea
lăsa urme în colbul adunat
în celula în care
amândoi ne trăiam
fragmentările de care
fragmentările de care
eram vinovaţi
sau nu vinovaţi încercaţi
sau nu vinovaţi încercaţi
să readucem
totul în tot
nivelat armonizat
totul în tot
nivelat armonizat
tăcută încercare
tăcută îngenunchere a voilor
nevoilor
de nesupunere
tăcută îngenunchere a voilor
nevoilor
de nesupunere
el se ruga adesea
pe patul de fier simplă saltea
şi perna din care fulgii
ieşeau
îl învăţau zborul
pe tăcute
pe patul de fier simplă saltea
şi perna din care fulgii
ieşeau
îl învăţau zborul
pe tăcute
fâlfâit nu exista
pentru că nu existau aripi
pentru că nu existau aripi
el totuşi continua să înveţe
rugându-se
verbul a fi
rugându-se
verbul a fi
şi eu
în ciobul de oglindă
de la capătul mesei exista
o imagine neclară
de la capătul mesei exista
o imagine neclară
am înţeles-o târziu
de ce reflecta
o singură fiinţă
de ce reflecta
o singură fiinţă
Anne Marie Bejliu, 21 august 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu