răsuciri - biserici de iarbă -

aş răsuci în mine
o mie de biserici 
din iarba Tălpii Tale
apoi în flăcări albe
aş arde tot în mine
fir cu fir răbdarea...
/
în toată ascultarea
să-mi regăsesc viaţa

să îi ascult poemul
s-o las să crească-n mine iar
de la-nceput

de câte ori îmi ia
o umbră
sau râs de păpădie
sau fir de iris
cerul furând în trupu-i
când zăpăcit de boală
suspină-adânc şi pleacă
şi-un trandafir firav
lăsând râsul să-i cânte
sau cicoarea zilei
plină de forţă-odată
acum un trup de oase
lăsat să putrezească
să o ascult iar iară
şi iar de la-nceput

//
ajută-mi Doamne gândul
să încropească moarte
şi viaţă deopotrivă

cu mine pescăruşul
a furat a plâns
a lăsat să-i scape
fărâmele de pâine

e plin cuptorul azi
şi mâine
şi poimâine

de vor exista vor pleca
rând pe rând
rând pe rând
departe

///
uite amurgul Doamne
cum taie secera-n două
şi cum în noapte viaţa
devine în zid vatră

un clopot bate-n dungă
sub ape otrăvite
iar eu încerc
să-ntind prin trupu-mi
un vis de vară-aprins
în care mintea-mi sură
încearcă să aprindă
în mine vechi biserici
din iarba Tălpii Tale
călcând în rugi şi ruguri

////
nu mai văd altare
văd numai sunet cald
nu ştiu de-i vocea umbrei
sau este Vocea Ta

/////
să taci în vis copilă
să nu Mă mai rosteşti
trăieşte-Mă ascultă-Mi
Glasul izvorul de iubire
lumina-ntrezăreşte

în tine arde nimicul
numit de tine timp

Eu răsucesc în tine
biserici de lumină
şi rugi de irişi cresc
prin trandafiri
cicoare

şi tot în tine
zborul
c-o aripă începe

pe tine te las fată
să rătăceşti
apoi trezeşte-te femeie
şi lasă-ţi toate-n urmă
privind mereu 'nainte

oglinzi nu sunt
eşti tu

Anne Marie Bejliu, 17 august 2015