chip

chipul pâinii împletește
râuri lungi prelungi de viață
când în tine răsar ierburi
câmp devii
de vis de viață

hrană blândă hrană rară-n
tine lasă mângâiere

chiar de-l uiți el se întoarce
cu același cod răsfață

înflorești tu însuți gânduri
în lumina lunii iară

oricât strigi la luna plină
ea te iartă iar te umple
tu o muști ea crește iară

și-ntre ploi
pe-o filă albă
redescoperi bucuria
chipul pâinii-n bob de vară
grâul verde-al nemuririi

copt necopt în puncte fine
vindecă întoarce-n tine
curățenia prin fire
nevăzute neștiute

copt în soare lasă apa
de izvor curat de viață
să-i cuprindă trupul mic

pâinea har în dar
din chipul
Domnului este un mir

Anne Marie Bejliu, 15 martie 2016