horă nehorită

pălălaie de clipe se ridică
în secunda adormirii minții
peste tot și toate 
liniștea lunecă printre cuvinte
ca un șarpe alb care stă cuminte
în ungherul cel mai întunecat al casei

taci, aprinde o candelă și ascultă-i tăcerea

el cântă și cântă neîntrerupt
în spatele tuturor codurilor porților inimii tale
până când tu adormi
cu degetele prinzând trupul penei
pentru a renaște prin cuvântul scris

pe filă se așterne trăirea imaginea muzica
așa cum Domnul lasă să curgă prin tine
izvorul curat al cunoașterii

pălălaie de clipe ridică umbrele în hora nehorită
a clipelor netrăite doar presimțite intens
în inima visului pe care-l porți ca pe o cruce de iarbă
călcând piatra căutărilor înainte de zbor

Anne Marie Bejliu, 16 martie 2016