fragment de călătorie

privesc apa şi trupul lui trece pe sub pietre.

nimic mai mult legat de el.

pot să nu iau nici o valiză?

mâinile libere cu palmele întoarse spre sus
tălpile goale
nici iarba, nici aerul, nici grila de gânduri
las totul aici
la ce bun să umplu spaţiul acela curat
târând după mine nimicul

tu iubeşti mişcarea?

eu o iubesc deşi acolo,
în universul tău,

nu mai are sens
las în tălpile tale mişcarea
alegerea o vei face aşa cum numai tu ştii.
eu aleg privirea
şi uite,
îndrept ochiul, larg deschis, spre tine.
la finalul călătoriei vor dispare şi tastele, şi cuvintele,
şi cifrele.

vom privi amândoi catargul vaporului.
se va scufunda.
din el va rămâne un vârf de cruce înclinată.
într-un pumn deschis,
vom păstra la rece piatra albă.
luna ne va mulţumi,
înainte să-şi piardă trei sferturi din trup.
lupul alb îi este sol.
ne va spune el povestea,
în zorile unei dimineţi fără răsărit.

nu crezi că răsăritul, apusul, amurgul
sunt invenţiile unui om cu sufletul răvăşit
sau le-am rătăcit eu de câte ori am călătorit
dincolo de graniţele pământului în care m-ai găsit?

aştept răspunsuri.
până atunci, fără portativ,
folosesc sunetele fireşti
să-ţi spun bună dimineaţa
pe fundal, răsăritul a pornit din inimă
cu zâmbet.