a noua oară

unde pe cine când vei trimite
să prindă bila rostogolită pe calea infinitului
nici tu nu ştii 
nici tu nu citeşti urmele tălpilor cuvintelor

sensurile esenţele şi le ascut 
şi tu orb surd 
pictezi întruna poveştile terminate
apoi reluate la nesfârşit

unde este noul unde sunt visele
gândurile înaripate
şoaptele mânjilor în tropot ascuns

unde sunt metaforele vieţii

în cuşca nonvalorilor ai vrut să mă închizi
am spart lacătul
după ce poezia mi-a eliberat sufletul
a noua oară

vroiai o colivie frumoasă
cu gratii din fierul limitelor impuse de om
iar eu să-i fiu coada de păun
când luna aruncă piatra ei
în somnul de veci al mireanului

Doamne!
unde mai este libertatea
pe ce cărări aleargă năucă
şi unde
câmpul de flori
rămâne în floare sub cerul liber

chiar toate Doamne
se transformă în gropi largi şi adânci
în care omul aruncă lesturile ignoranţei lui?

Anne Marie Bejliu, 26 mai 2014
sursă imagini: http://webcultura.ro/incredibilele-iluzii-optice-ale-unei-artiste-japoneze/