mâncare bună! mâncare proaspătă!
esenţe vii! esenţe stinseeee...
ecoul glasului omului
cu ochii de viezure se stinge şi el
felinarele se aprind pe strada cu tei
piatra din faţa balconului a rămas goală
după multe strigăte înjurături
zgomote ale beţiei trecătorilor
urmează noaptea. e albă. ca de obicei
ingredientele se schimbă
locul patului este umbra mea între doi pereţi albi
seamănă totul cu un spital-închisoare
în care cantina se închide la anumite ore
comunicarea se întrerupe
fiecare îşi ia gamela
se aşează în colţuri opuse ale ringului
meciul continuă pentru că ochii nu tac
pun în furculiţă un cuvânt cât un cartof
ca dintr-o praştie a copilăriei
ţintesc gândurile celuilalt
al celui devenit brusc mut
îi spun eu din ochi:
ai început să minţi prea mult
îmi zâmbeşte ciudat.
nu mă deranjează. poate că mestecă
zâmbetul este greşeala lui
mâncare bună! mâncare proaspătă!
mestecaţi atent!
nu avem aspirator de sensuri
cuvintele rănite nu mai intră în operaţie
sunt aruncate în incinerator
direct din colţurile sălii de masă
esenţe vii! esenţe stinseee...
poftă de vorbă goală... poftă bună!
Anne Marie Bejliu, 29 mai 2014
sursa imaginii: http://www.gentside.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu