rezolvare fericită

în sfera de vorbe
să mă ridic la întâmplare de o mie de ori
apoi să cad cu frunzele odată toamna

să ruginesc la fel ca o tâmplă în argintiul timpului biologic
apoi să trântesc de zidurile ridicate cu migală
cuvintele prea mult rostite
în ovalul val să păstrez un singur cuvânt
să-l ascund între clepsidră şi val
ca pe o piatră unghiulară îndelung şlefuită de Dumnezeu

unde să mă mai întorc
în pustiul unei comunicări în care păpuşa de lemn îşi rupe sforile
iar păpuşarul rebel le înnoadă la nesfârşit

într-un târziu ridică şi el ochii spre chipul păpuşii
incendiul se produce în fraze scurte fără virgule
nu o atinge. o leagănă neîntrerupt
într-o lirică repetată la nesfârşit de toate gurile de peşteri uitate
în străfundul pământului argilos

ca o rezolvare fericită
păpuşa rupe iar sforile şi dansează...

Anne Marie Bejliu, 20 august 2014