uneori sau adesea simt cum
mă spulber în adâncul stărilor de graţie
în gaura neagră a căderilor
şi ce căderi se anunţă cu surle şi trâmbiţe
mintea zăludă de felul ei încropeşte
în oalele pline cu secunde
un timp al pierderii al răscolirii trecutului
combinaţie nereuşită obligativitate în a o trăi
pe coastele dimineţilor în care
tensiunea pică şi pică la nesfârşit
mă agăţ de somn eu femeia clovn
declar toate contradicţiile închise într-un hexagon
pentru vindecare curăţare şi autoeliminare
ce de muncitori pitici se adună pe schelă
urcă şi urcă şi urcă
până la hohotul clovnului femeie
eliberare de pe frontispiciul cuvintelor gând
gândurilor cuvinte fără fundaţie
ridic din praf pălăria triunghiulară sub ea
mă aştern şi reîncep spectacolul aruncării
inelelelor colorate până mă satur iar
reiau acţiunea de spulberare
în adâncul adâncurilor
stărilor de greaţă. am spus greaţă
mai corect decât prima dată
pentru poezie rămân de graţie
restul nu mai contează
Anne Marie Bejliu, 26 august 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu