ţărmul celălalt

pe coasta tăcerii la mijloc de drum
cremenea s-aprinde
nu e foc nici fum

gândul iar răzbate ultima pleiadă
haşurez o viaţă
alta simt cum bate-n
poarta cu zăvorul de rugină prins

încrederea-n oameni
c-un fir s-a desprins

am însăilat-o

zeci de ori s-au dus

o privesc în leagăn de clipe împins
legănarea firii
legănarea vorbei
legănarea-n cântec

totul e cuprins într-o filă-anume
plină ochi de visuri
saila se duce printre necuprinsuri

infinite umbre infinite glasuri
paşii mici din valsuri
valuri mari răzbat

pe coasta tăcerii totul e cuminte
acum se desprinde
trupu-ncovoiat

mă simt ca pământul
greu-l duc prin cruce
la răspântii ruga o las la-nălţat

cineva cu coasa mâine-mi va răspunde
dacă sar în luntre
sau rămân pe mal

privind umbra-n unde
luntrea-n lunecare

tot privesc în zare ţărmul celălalt

nimeni aşteptare mare de întoarceri
plecări iar plecări

pe coasta tăcerii fila o întorc
la răspântii crucea-n ruga înălţării
las o clipă-n praf
mă aştern tomnatic pe o rădăcină

tot privesc în zare ţărmul celălalt...

Anne Marie Bejliu, 7 septembrie 2014