nimeni nu trecea peste bariera cuvintelor lui
nimeni şi un strop de ecou îi tăiau calea
nimeni şi un strop de ecou îi tăiau calea
de câte ori vremurile se schimbă
el continuă să lase aceleaşi urme
le reconturează în căutarea unei absurde perfecţiuni
el continuă să lase aceleaşi urme
le reconturează în căutarea unei absurde perfecţiuni
ea pe urmele lui sau el pe urmele runelor ei cântă
fecioară a spicului de grâu
în bob răsună cu inima cât bobul de muştar
poalele muntelui se ridică uimite
în bob răsună cu inima cât bobul de muştar
poalele muntelui se ridică uimite
rămân peşterile în care sărutul stalactitelor cu stalagmitele
este liber oricând
este liber oricând
Anne Marie Bejliu, 13 septembrie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu