pat gol

m-am trezit pe un pat de cuvinte nescrise
le rostesc tăcut ridic plapuma de verbe deasupra ochilor
să simt mişcarea
papucii din puncte aşteaptă cuminţi tălpile îngândurate

mai este o zi doar o zi
până când voi scutura cearceaful trăirilor
apoi libertatea îmi va surâde neputincios
după un colţ de perdea înfăşurat pe cremonul geamului

afară soarele a uitat să răsară. a ploaie cântă aerul
păsări amorţite aruncă ochi de mărgean spre chipul meu
mă văd sau nu, asta este o problemă de matematică a ceţii

în mine toamna are culcuşul acum cald
într-un rod prea copt las cuvintele să curgă
fila le întâmpină graţios
ca nişte golani ai gândului năvălesc descălţate de secetă
lasă urme de apă în sacul fără fund al promisiunilor de bine

strâng patul cuvintelor nescrise. e gol acum

Anne Marie Bejliu, 28 septembrie 2014